Reţele de calculatoare

Rolul reţelelor

Independent, calculatoarele pot realiza aproape orice, însă dacă resursele lor sunt folosite în comun, calculatoarele devin mult mai eficiente. Spre exemplu, toate calculatoarele dintr-un birou pot fi conectate la o singură imprimantă, economisindu-se astfel costul de achiziţie pentru numeroase imprimante.

Ca atare, principalul scop al reţelelor de calculatoare este de a face posibilă utilizarea în comun a resurselor. Aceste resurse sunt foarte diverse: imprimantă, scanner, spaţiu de stocare pentru fişiere, dar şi informaţii.

Structura

Din punctul de vedere al partajării resurselor, calculatoarele dintr-o reţea tradiţională se împart în servere, care oferă („servesc”) resursele, respectiv clienţi, care le folosesc.

Alternativa la reţelele Client-Server o reprezintă reţelele P2P (Peer-to-Peer), în care calculatoarele au acelaşi rol. Apariţia lor a fost simultană cu dezvoltarea aplicaţiilor cum ar fi Napster, însă mschimbul de fişiere.

Transmisia datelor în reţele

Principalele canale utilizate pentru transmisia datelor în reţele sunt:

• Linii telefonice (inclusiv ISDN);
• Cablu coaxial – în trecut cel mai folosit era cablul coaxial (foarte asemănător cu cel de la antena TV), însă în ultima vreme, standardul de facto a devenit cablul UTP (Unshielded Twisted Pairs);
• Fibra optică – permite obţinerea unor capacităţi mult mai mari pentru transmiterea datelor, fiind folosită în general între nodurile importante din reţea sau între reţele;
• Satelit – pe acelaşi principiu ca semnalul TV transmis prin satelit;
• Wireless (WLAN sau Wi-Fi4) – deşi este cea mai recentă metodă de conectare, a cunoscut în ultimii ani o creştere fără precedent a popularităţii. Această popularitate se datorează chiar principalei sale caracteristici: lipsa cablurilor.

Tipuri de reţele:

După amploare/întindere, reţelele pot fi:

• LAN (Local Area Network) – reţele locale, ce se limitează la aria unui departament, a unei clădiri, la campusul unei şcoli/universităţi, sau teritoriul unei întreprinderi. Sunt cele mai comune reţele şi de obicei nu depăşesc câteva sute de metri pătraţi.
• MAN (Metropolitan Area Network) – reţele mai extinse, ce acoperă aria unei localităţi/metropole, interconectând LAN-urile din acea localitate. O parte dintre aceste reţele sunt iniţiate şi gestionate de către administraţia publică locală.
• WAN (Wide Area Network) – reţele ce acoperă o arie şi mai extinsă, cum ar fi o ţară sau un continent.
• GAN (Global Area Network) – reţeaua globala, Internetul.

După tipul de utilizatori ţintă, se disting trei categorii de reţele:

• Internet
• Intranet
• Extranet

Internet

Internetul este o reţea globală de calculatoare conectate între ele pentru a pune în comun informaţii şi alte resurse. Orice calculator conectat la Internet poate să comunice cu orice alt calculator legat la Internet, astfel încât Internetul poate fi vizualizat ca o reţea uriaşă alcătuită din milioane de reţele de calculatoare din întreaga lume (LAN +MAN +WAN).

O reţea este formată din calculatoare care au rol de client şi calculatoare cu rol de server (arhitectura client-server). Un server este un calculator care furnizează servicii, cum ar fi distribuirea e-mail-urilor sau a paginilor Web, în timp ce clientul este un calculator care se conectează la server pentru a solicita şi primi informaţii de la acesta sau pentru a accesa resursele disponibile acolo.

Fiecare calculator conectat la Internet are atribuit un număr unic de identificare, care reprezintă adresa Internet. Deoarece utilizatorul reţine mai greu un număr, acesta este dublat de un nume, cunoscut ca nume de domeniu.

Internetul este o reţea descentralizată, în sensul că nu există o instituţie sau un stat care să îl deţină sau să îi guverneze funcţionarea. Susţinerea financiară şi logistică se realizează de către companiile care îl accesează, iar administrarea sa din punct de vedere tehnic este supravegheată de un comitet numit ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers).

Datorită faptului că în principiu oricine din lume se poate conecta la Internet fără restricţii, acesta este considerat ca fiind public.

Intranet

Intranetul este o reţea privată din interiorul unei firme sau instituţii, prin care se transmit documente, se permite accesul la baze de date, se asigură instruirea personalului şi comunicarea între angajaţi şi se distribuie software. Spre deosebire de Internet, reţeaua Intranet deserveşte numai personalul din cadrul organizaţiei şi de aceea este necesară implementarea unui sistem de parole prin care să asigure confidenţialitatea datelor.

Calculatoarele din interiorul Intranetului nu sunt accesibile din exteriorul reţelei, însă pot accesa atât resursele interne cât şi resursele oferite de serverele din Internet. Acest lucru este posibil cu ajutorul unui dispozitiv numit firewall (nu există o traducere exactă în limba română, site-ul Microsoft5 îl denumeşte paravan de protecţie Internet).

Extranet

Extranetul este o extensie a reţelei Intranet care foloseşte tehnologia Internet pentru a conecta reţelele private Intranet ale unor organizaţii care doresc să colaboreze pentru a-şi partaja o resursă importantă – informaţia. Astfel, extranetul asigură structurarea informaţiilor pe trei niveluri: public, privat şi mixt.

(Sursa: MCTI)