Companiile pot afecta stabilitatea financiară prin două canale:
- canalul direct (neplata datoriilor afectează bilanţurile creditorilor – băncilor)
- canalul indirect (problemele din economia reală conducând la:
- creşterea probabilităţii de nerambursare pentru companii
- creşterea rate şomajului, ceea ce determină diminuarea gradului de onorare a serviciului datoriei a populaţiei salariate
Prin urmare este necesar să se urmărească capacitatea companiilor de rambursare a datoriilor bancare. În 2005, nivelul creditării persoanelor juridice era considerat insuficient, existând un potenţial de creditare mai mare. Datorită acestui nivel redus de creditare s-a creat asimetria informaţională iar lipsa de monitorizare mai amplă a avut implicaţii negative asupra disciplinei în plăţi.
Având în vedere creditarea redusă, se considera că riscul de credit indus în sectorul bancar de către companii era moderat.
Grafic 1. Evoluţia creditelor acordate societăţilor nefinanciare
Sursa: date BNR
În timp insă, creditele acordate firmelor a crescut (Grafic 1) şi pe fundalul declanşării crizei economice, sectorul companiilor financiare devenea unul riscant. Creditele neperformante au avut o dinamică îngrijorătoare. Dacă până în septembrie 2008 rata de creştere a restanţelor se situa la un nivel acceptabil, ulterior, ritmul de majorare a ratei restanţelor a devenit important pentru toate sectoarele economiei, atât pentru IMM cât şi pentru corporaţii. Rata restanţelor la creditele în valută a înregistrat cea mai accentuată dinamică (de la 0,4 la sută în septembrie 2008, la 2,3 la sută în martie 2009) şi rata restanţelor la creditele în lei a consemnat o evoluţie asemănătoare (de la 1,4 la 3,4 la sută, septembrie 2008 – martie 2009) (Grafic 2)
Grafic 2. Evoluţia restanţelor
Sursa: calcule BNR
După volumul creditelor afectate de restanţe, companiile din servicii şi sectorul imobiliar sunt cele mai afectate (în cel din urmă caz, ponderea creditelor afectate de restanţe aproape s-a dublat în doar o lună). După criteriul dimensiunii, IMM-urile sunt cele mai vulnerabile.
Creşterea volumului de credite acordate în domeniul imobiliar şi construcţii a reprezentat un risc tot mai mare pentru sectorul bancar. Creditul este tot mai concentrat pe sectoarele imobiliar şi construcţii, în detrimentul industriei prelucrătoare. De altfel, ponderea creditelor acordate primelor 10 companii, deşi este semnificativă pentru fiecare sector al economiei, are valori mai ridicate tot în sectoarele menţionate. Astfel, probabilitatea de nerambursare începând cu 2009 a crescut, aspect atenuat de faptul că riscul creditării companiilor este mai dispersat între băncile româneşti.
Odată cu declanşarea crizei s-a acordat o mare atenţie acordării creditelor şi au fost impuse metode mai restrictive. Până în 2008 inclusiv, se observă o creştere a creditelor acordate persoanelor juridice, iar apoi o scădere. Aceste modificări sunt rezultatul atât al scăderii cereri de credite, cât şi al ofertei, prin înăsprirea standardelor şi a termenilor de creditare în 2008 (a se vedea în Grafic 1).
Standardele de creditare s-au înăsprit, în special pentru IMM, sectorul cel mai vulnerabil. Creditele pe termen lung sunt percepute de bănci ca având un risc ridicat, ceea ce ar putea afecta finanţarea pentru investiţii. Factorii care în opinia băncilor au condus la limitarea accesului la credit sunt:
- aşteptările nefavorabile privind situaţia economică generală,
- riscul în creştere asociat industriei în care activează compania,
- majorarea ponderii creditelor neperformante în portofoliul băncilor şi
- riscul ascendent asociat colateralului/garanţiei
Lasă un răspuns