Sensul în artă – Contextul istoric

Putem afla despre contextul istoric pentru a ne ajuta să interpretăm conținutul și să înțelegem sensul a două picturi olandeze din secolul al XVII-lea. Willem Claesz. Heda (1594-1680, Olanda) a creat Natura moartă cu pahar aurit în 1635, iar Jan Davidszoon de Heem a pictat Natura moartă cu flori în jurul anului 1660. (Figurile 5.1 și 5.2) Heda a trăit în Haarlem-ul natal toată viața sa; de Heem s-a născut în Utrecht, dar a călătorit în Țările de Jos și apoi a trăit în Anvers pentru cea mai mare parte a carierei sale, c. 1635 până în 1667. S-a întors pentru scurt timp la Utrecht, dar s-a stabilit la Anvers în anii 1670, unde a rămas până la moartea sa.

Figura 5.1 | Natura moartă cu pahar aurit. Artist: Willem Claeszoon Heda; Autor: Web Gallery of Art; Sursa: Wikimedia Commons

Figura 5.2 | Natura moartă cu flori. Artist: Jan Davidszoon de Heem; Autor: Utilizator „DcoetzeeBot”; Sursa: Wikimedia Commons

Deși înfățișează diferite tipuri de lucruri, fiecare dintre aceste picturi este o natură moartă, un aranjament de obiecte atât făcute de oameni, cât și găsite în natură, cum ar fi flori, fructe, insecte, creaturi marine și animale de la vânătoare. O natură moartă se încadrează într-o categorie de subiecte cunoscută ca subiecte de gen sau scene din viața de zi cu zi. Atât Heda, cât și de Heem s-au specializat în pictura de naturi moarte care erau frumos aranjate și uimitor de realiste. Fiecare era bine cunoscut pentru capacitatea sa de a descrie o varietate de texturi și suprafețe afișate adesea una lângă alta, după cum putem vedea aici, pentru a crea o matrice vizuală uluitoare și somptuoasă.

Există o serie de lucruri care se petrec în Țările de Jos în anii 1600, cunoscute sub numele de Epoca de Aur olandeză, care pot ajuta la explicarea de ce Heda și de Heem au inclus unele dintre obiectele din picturile lor. Ceea ce este astăzi Țările de Jos (sau Olanda) și Belgia au fost conduse împreună mai întâi de ducii de Burgundia, burgunzii, începând cu 1433 și apoi de Carol al V-lea al familiei Habsburg în 1506. Carol al V-lea a părăsit Țările de Jos în 1515, pentru deveni rege al Spaniei. Tensiunea creată de membrii familiei care au rămas pe loc să conducă a dus la fricțiuni cu olandezii și, în cele din urmă, la revoltă începând cu 1566. În același timp, Reforma protestantă care a luat naștere în Wittenberg, Germania, sub Martin Luther în 1517, se răspândise în mare parte din nordul Europei, inclusiv părți din Țările de Jos. Adepții noii credințe protestante au fost la început tolerați de conducătorii spanioli catolici, dar în curând au fost tratați ca eretici, iar credința lor a fost văzută ca o rebeliune care trebuia zdrobită. William I, Prinț de Orange, un nobil olandez, a renunțat la poziția sa la curtea conducătorilor habsburgici pentru a-și conduce țara în Războiul olandez de independență față de Spania, cunoscut mai frecvent sub numele de Războiul de 80 de ani (1568-1648). În 1581, cele șapte provincii nordice ale Țărilor de Jos au fost declarate independente, formând ceea ce cunoaștem și astăzi Olanda. Zona de sud care a rămas sub stăpânirea spaniolă catolică era cunoscută sub numele de Flandra și este Belgia modernă. Luptele au continuat și între olandezi și spanioli până în 1618, când amândouă țări s-au implicat într-un război european mai mare, cunoscut sub numele de Războiul de treizeci de ani (1618-1648). Odată cu semnarea Pacii de la Westfalia în 1648, coroana spaniolă a recunoscut oficial republica Olanda.

În mijlocul acestei tulburări continue în politică și religie, precum și a deceniilor de perturbări și distrugeri cauzate de război, Țările de Jos au cunoscut, de asemenea, o perioadă de creștere economică extraordinară, explorare științifică revoluționară, dominație în comerțul mondial și înflorire a artelor. Ascensiunea clasei de negustori (echivalenta clasei de mijloc de azi) a condus la răspândirea educației și a bogăției printre noi segmente ale societății. Cunoașterea și aprecierea pentru artă, împreună cu veniturile lor discreționare, au condus, la rândul lor, la creșterea patronajului. Cu toate acestea, patronii artei nu căutau să cumpere sculpturi și picturi pentru biserici, deoarece protestanții nu își înfrumusețează casele de cult; ei nu împodobesc cuvântul lui Dumnezeu așa cum se găsește în Biblie. Acest lucru a condus la interesul față de subiecte noi în pictură, cum ar fi pictura de gen și natură moartă, precum și peisaje, vederi de orașe, portrete și subiecte religioase în lucrări menite să fie agățate în casă.

Subiectul picturii lui Heda, Natura moartă cu pahar aurit, este aparent rămășițele unei mese de stridii și pâine, dar este și mai mult despre toate obiectele care însoțesc mâncarea. (Figura 5.1) Plăcile de tablă și ulciorul de cositor cu capac deschis sunt modelate relativ simplu și ar fi putut fi făcute de meșteri locali. Însă elementele rămase, inclusiv o piaga din sticlă transparentă cu nervuri spiralate pentru ulei sau oțet în spatele castronului de stridii, paharul sau pocalul de vin din sticlă verde, decorat cu prunturi (bucuri aplicate de sticlă topită, aici trase în puncte) și vasul înalt, puternic ornamentat și aurit, acoperit de un capac cu figura unui războinic, sunt toate bunuri de lux. Ele indică bogăție și bun gust și fac aluzie la importanța Olandei ca națiune de comercianți care importă obiecte frumoase din întreaga lume.

Totuși, nu trebuie să privim această sărbătoare cu ochii și pur și simplu să ne felicităm pentru succesul și prosperitatea noastră. Adevărul este că sărbătoarea s-a încheiat și tot ce avem aici sunt rămășițele a ceea ce a trecut prea repede. Vasul din argint bogat decorat, un vas de băut cu gura largă, cu o tulpină subțire, este răsturnat. Stridiile sunt o delicatesă care își păstrează prospețimea și atrag doar pentru scurt timp, iar lămâia, deși frumoasă, este de fapt amară și se va usca în curând. Acestea sunt mementouri că viața este trecătoare. Indiferent de bogățiile materiale și de mângâiere pe care le acumulăm pe pământ, este mai important să-ți pregătești sufletul pentru viața veșnică.

Într-un mod similar, în Natura moartă cu flori de Heem ne pune în față, plină de viață și într-o dezordine abundentă, frumusețea și bunăstarea naturii. (Figura 5.2) Dar el arată, de asemenea, trecerea rapidă a anotimpurilor, înfățișând flori, fructe și legume care înfloresc și se coc pe tot parcursul anului. Lalelele — din bulbi foarte prețuiți și scumpi importați de olandezi din Imperiul Otoman (Turcia modernă) — caprifoi, trandafiri, garoafe, mazăre, struguri și porumb — introduși în Europa din America — sunt printre abundența de culori și forme pe care de Heem o înfățișează în mod nerealist ca fiind totul în sezon în același timp. În schimb, spectatorul ar ști că, cu mult înainte ca garoafa portocalie să înflorească în toamnă, laleaua cu dungi roșii sângerii s-ar fi ofilit în primăvară. De Heem ne amintește în această natură moartă de vanitas (latină: vanitate) propria noastră mortalitate și efemeritatea vieții în fața morții sigure.

Mesajele ambelor picturi reflectă importanța în credința protestantă, așa cum era practicată în Olanda la acea vreme, a conexiunii directe a credinciosului cu Dumnezeu, fără a fi nevoie de mijlocitori. Credincioșii nu au nevoie de cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi interpretat pentru ei, iar soliile lui Dumnezeu sunt pretutindeni. Ambele picturi sunt sărbători ale bogățiilor și plăcerilor vieții, dar sunt și amintiri ale conciziei sale și ale lipsei de importanță a posesiunilor pământești și a realizărilor umane în fața eternității. Așadar, deși lucrările demonstrează mândria spectatorilor olandezi pentru ei înșiși și realizările tinerei lor națiuni în fața obstacolelor uriașe, ele poartă, de asemenea, un cuvânt de precauție și un memento să fim vigilenți.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu