Teorii ale dezvoltării sinelui - Sigmund Freud

Când ne naștem, avem o structură genetică și trăsături biologice. Cu toate acestea, cine suntem noi ca ființe umane se dezvoltă prin interacțiunea socială. Mulți savanți, atât în domeniul psihologiei, cât și al sociologiei, au descris procesul de dezvoltare a sinelui ca un precursor pentru înțelegerea modului în care acel „sine” devine socializat.

(Austriacul Sigmund Freud a fost fondatorul psihanalizei (Credit: Max Halberstadt (1882–1940), Wikimedia Comons))

Psihanalistul Sigmund Freud (1856–1939) a fost unul dintre cei mai influenți oameni de știință moderni care a prezentat o teorie despre modul în care oamenii își dezvoltă sentimentul de sine. El credea că personalitatea și dezvoltarea sexuală sunt strâns legate și a împărțit procesul de maturare în stadii psihosexuale universale: orală, anală, falica, latență și genitală. Fiecare etapă implică descoperirea și trecerea copilului prin plăcerile corporale legate de alăptare, antrenament la toaletă și conștientizare sexuală (Freud, 1905).

Cheia abordării lui Freud asupra dezvoltării copilului a fost accentul pus pe urmărirea formărilor dorinței și plăcerii în viața unui copil. Copilul este văzut a fi în centrul unei negocieri dificile între pulsiunile interne, instinctuale de gratificare (principiul plăcerii) și cerințele externe, sociale, conform cărora copilul să reprime acele pulsiuni pentru a se conforma regulilor și reglementărilor civilizației (principiul realității). Nerezolvarea tensiunilor traumatice și a impasurilor din dezvoltarea psihosexuală a copilăriei are ca rezultat consecințe emoționale și psihologice pe parcursul vârstei adulte. De exemplu, conform lui Freud, eșecul unui copil de a se angaja în mod corespunzător într-un anumit stadiu de dezvoltare sau de a se degaja de o anumită etapă de dezvoltare are ca rezultat aspecte previzibile mai târziu în viață. Un adult cu o fixare orală se poate răsfăța cu mâncarea excesivă sau consumul excesiv de alcool. O fixare anală poate produce un personaj ciudat, îngrijit (de unde termenul „retentiv anal”), în timp ce o persoană blocată în stadiul falic poate fi promiscuă sau imatură emoțional.

Psihologul Erik Erikson (1902–1994) a creat o teorie a dezvoltării personalității bazată pe munca lui Freud. Cu toate acestea, Erikson a fost interesat și de dimensiunile sociale și culturale ale schemei de dezvoltare a copilului a lui Freud (1963). Urmându-l pe Freud, el a observat că fiecare etapă a dezvoltării psihosexuale a copilului a fost asociată cu formarea structurilor emoționale de bază la vârsta adultă. Rezultatul etapei orale va determina dacă cineva este de încredere sau neîncrezător ca adult; rezultatul stadiului anal, va determina dacă vor fi încrezători și generoși sau rușinați și îndoielnici; rezultatul etapei genitale, va determina dacă vor fi plini de inițiativă sau de vinovăție.

Erikson a păstrat ideea lui Freud că etapele dezvoltării copilului sunt universale, dar el credea că diferitele culturi le gestionează diferit. Tehnicile de creștere a copiilor au variat în funcție de formarea socială dominantă a societăților lor. Așa că, de exemplu, tradiția în prima Națiune Sioux, bazată pe comunal, nu era să înțarce sugarii, ci să îi alăpeze până când copilul își pierde interesul. Această tradiție a creat încredere între copil și mama lor și, în cele din urmă, încredere între copil și grupul tribal în ansamblu. Pe de altă parte, societățile industriale moderne practică înțărcarea timpurie a copiilor, ceea ce duce la o structură a caracterului mai neîncrezătoare. Copiii dezvoltă o dispoziție posesivă față de obiecte pe care le duce cu ei până la vârsta adultă. Rezultatul înțărcării timpurii este că copilul este dornic să obțină lucruri și să apuce lucruri în loc de experiența de generozitate și confort în reținere.

Societăți precum Sioux, în care indivizii se bazează foarte mult unii pe alții și pe grup pentru a supraviețui într-un mediu ostil, vor gestiona formarea copiilor într-un mod diferit și cu rezultate diferite decât societățile bazate pe individualism, competiție, încredere în sine și auto -control (Erikson, 1963).

Referințe

Erikson, E. (1963). Childhood and society. New York, NY: W. W. Norton.
Freud, S. (2000). Three essays on theories of sexuality. New York, NY: Basic Books. (Original work published 1905).

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1