Mulţi telelucrători lucrează de acasă, în timp ce unii preferă lucrul nomad sau pe Internet din centre improvizate sau special amenajate, folosind telecomunicaţiile mobile. Practic, telelucrul este o înţelegere între angajator şi angajat pentru a lucra dintr-o locaţie aprobată în prealabil, inclusiv de acasă:
Telelucrul mobil: când o parte din personalul unei firme permite telelucrătorului să efectueze, în timp ce nu este la birou, o serie de servicii care implică, în mod normal, prezenţa în birourile companiei.
Telecentre: oferă facilităţi de birouri locale pentru persoanele care nu vor să lucreze acasă, dar intenţionează să profite de avantajele oferite de telelucru. Fiecare angajat lucrează în biroul firmei aflat cel mai aproape de el sau cel mai convenabil, iar aceste centre sunt cuplate prin reţeaua electronică. Ele pot aparţine unei singure companii sau compania interesată poate să închirieze o parte din acestea în scopul telelucrului.
Telecomunităţi: comunităţi locale cu acces, datorită marii performanţe a TIC, la avantajele dezvoltării şi la societatea care îi lipseşte unui lucrător acasă, numite aşa datorită originii lor în zonele rurale. Prima telecomunitate a existat în Scandinavia. Telecomunităţile au următoarele avantaje:
- posibilităţi îmbunătăţite de instruire;
- regenerare economică;
- rol social.
Se poate considera, de asemenea, că telelucrul include echipe de lucru dispersate prin care, de ex., o companie de inginerie foloseşte trei sau mai multe echipe în zone geografice diferite, fapt care îi permite să lucreze 24 ore pe zi, datorită decalajului orar dintre zone, fiecare echipă “predând ştafeta” alteia la sfârşitul zilei sale de lucru.
La toate aceste terminologii şi clasificări consacrate se poate adăuga o noţiune folosită în prezent pe Internet, dar care nu este legată în mod special de conceptul de telelucru: comunităţile virtuale şi reţelele sociale, care se pot constitui ca centre de iniţiere şi dezvoltare a multor telelucrători.
De asemenea, o activitate de viitor în domeniul telelucrului o reprezintă înfiinţarea unor companii virtuale fără statut juridic, în cadrul cărora mai mulţi telelucrători cu calităţi complementare se unesc pentru a satisface, simultan, o gamă cât mai diversă de solicitări, unindu-şi eforturile şi ajutându-se reciproc.
Conform definitiei lui Ursula Huws din Teleworking: Guidelines for Good Practice, exista cel putin cinci tipuri de telelucru:
- Telelucru in locuri multiple: cand se alterneaza lucrul la firma cu cel la domiciliu sau in telecentre;
- Lucrul la domiciliu: se realizeaza de obicei acasa
- Liber profesionisti („freelance”): TL se realizeaza de obicei la domiciliu, iar persoana respectiva lucreaza pentru mai multi clienti
- Telelucru mobil: presupune utilizarea facilitatilor oferite de calculatoare si telefonia mobila pentru a lucra „din mers”;
- Telelucru in sistem „back-office” reamenajat”: implica activitati de banking prin telefon si introducere de date, care necesita o mai mare concentrare de atentie din partea telelucratorului.
Alta modalitate de clasificare:
- Telelucru acasa: lucru la domiciliu, prin folosirea TIC pentru manipularea obiectului muncii si contacte cu una sau mai multe companii;
- Centre satelit: unitati relativ autonome din cadrul unei firme, la distanta de sediul firmei respective si in contact permanent cu aceasta prin sistemul de telecomunicatii;
- Telecentre: un centru echipat corespunzator, a carui dotare este utilizata de diverse persoane angajate la firme diferite. Aceste centre pot fi folosite si de catre telelucratorii independenti. In cadrul lor pot fi desfasurate si alte activitati, precum teletraining, telecumparaturi, activitati instructiv-educative, etc.;
- Telelucru nomad: utilizat de catre persoanele care calatoresc mult, si care utilizeaza comunicatiile pentru a pastra legatura cu diversele firme pe care le deservesc;
- Teleservicii: firmele care ofera teleservicii vand si promoveaza produse si servicii care sunt distribuite prin reteaua de telecomunicatii (de ex., servicii telematice, teletraining, etc.).
Alţi termeni utilizaţi în telelucru:
Lucrul flexibil: un centru de lucru care foloseşte o larga paletă de noi practici, inclusiv flexibilitate în localizarea lucrului. Aici se poate încadra şi ideea de “hot desk“: în loc ca fiecare angajat sa aibă biroul şi calculatorul propriu, aceştia folosesc de fiecare dată locurile disponibile în acel moment.
Telelucrul concentrativ: concept folosit (de exemplu) de Dell şi American Express, care au utilizat telelucrători dispersaţi în anumite centre delimitate geografic.
Telelucrul offshore: presupune comutarea activităţii departe de regiunea, oraşul sau ţara în care domiciliază lucrătorul, datorită facilităţilor fiscale oferite.
Telelucrul nomad: lucrătorii “nomazi” sunt obligaţi să călătorească în permanenţă, locul de muncă fiind oriunde se întâmplă să poposească.
Lasă un răspuns