Un traducător competent prezintă următoarele caracteristici:
- o foarte bună cunoaştere a limbii, scris şi vorbit, din care traduce (limba sursă);
- un control excelent al limbii în care traduce (limba ţintă);
- familiarizarea cu subiectul textului care urmează să fie tradus;
- o înţelegere profundă a corelaţiilor etimologice şi idiomatice dintre cele două limbi, şi
- o înţelegere fin reglată a situaţiilor când se foloseşte metafraza („traducerea literală”), şi când parafraza, astfel încât să asigure adevărul, mai degrabă decât echivalenţele false între textele ţintă şi cel din limba sursă.
Un traducător competent este nu numai bilingv, dar şi bicultural. O limbă nu este doar o colecţie de cuvinte şi de reguli de gramatică şi sintaxă pentru generarea de fraze, dar şi un vast sistem de interconectare între conotaţii şi referinţe culturale, a căror măiestrie, scrie lingvistul Mario Pei, „face ca această profesiune să devină un loc de muncă pe viaţă.”
Complexitatea sarcinilor traducătorului nu poate fi subevaluată. Un autor sugerează că pentru a deveni un traducator profesionist – după ce ai dobândit deja o bună cunoaştere de bază în ambele limbi şi culturi – vei avea nevoie de minim zece ani de experienţă. Privite în această lumină, este o gravă părere greşită să se presupună că o persoană cu fluenţă corectă în două limbi va fi, în virtutea acestui singur fapt, automat competentă să traducă între aceste limbi.
Rolul traducătorului în legătură cu un text a fost comparată cu cea a unui artist, de exemplu, un muzician sau actor, care interpretează o lucrare de artă. Traducerea, ca şi alte arte, implică inevitabil alegeri, şi alegerea implică interpretare. Romancierul englez Joseph Conrad sfătuia pe nepoata sa şi traducătorul polonez Aniela Zagórska:
Nu încerca să fii prea scrupulos … Eu pot să îţi spun, în opinia mea, că este mai bine să se interpreteze decât să se traducă…. Este, deci, o chestiune de a găsi expresii echivalente. Şi acolo, draga mea, te rog să te laşi ghidată mai mult de temperamentul tău decât de o conştiinţă strictă ….
Un traducător poate traduce doar parţial textul original, cu condiţia ca acesta să indice acest lucru. Dar un traducător nu ar trebui să-şi asume rolul de cenzor şi să şteargă sau să înlăture, clandestin, anumite pasaje doar pentru a satisface un interes politic sau moral.
Traducerea a servit ca o şcoală pentru mulţi autori. Traducătorii, inclusiv călugării care au răspândit texte budiste în Asia de Est, şi traducătorii Bibliei din Europa modernă timpurie, în cursul activităţii lor, au modelat limbile în care au tradus. Ei au acţionat ca punţi de transmitere de cunoştinţe între culturi şi, împreună cu ideile, au importat din limbile sursă în propria lor limbă şi cuvinte şi calculi din structurile gramaticale, expresii şi vocabulare.
Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.
Lasă un răspuns