Traducerea unui text folosit într-o melodie pentru a fi cântat într-o altă limbă – numită uneori „traducere cântată” – este strâns legată de traducerea poeziilor, pentru că de cele mai multe ori cântecele, cel puţin în tradiția occidentală, sunt cântate în versuri, mai ales versetul obișnuit cu rimă. (Din secolul XIX, unele melodii sunt cântate şi în proză sau versuri fără rimă, deși muzica populară tinde să rămână conservatoare păstrând formele cu strofe, cu sau fără refren.) Un exemplu rudimentar de poezie tradusă pentru a fi cântată este imnul bisericesc, precum coralele germane traduse în limba engleză de Catherine Winkworth .
Traducerea versurilor cântecelor este în general mult mai restrictivă decât traducerea poeziei, pentru că în primul există puțină sau deloc libertate în a alege între o traducere versificată și o traducere care renunţă la această structură. S-ar putea modifica sau omite rime într-o traducere a unui cântec, dar numărul de silabe corespunzătoare notelor muzicale specifice în stabilirea muzicii originale pune probleme mari pentru translator. Există opțiunea cântecelor cântate în proză, mai puțin pentru cea în versuri, de a adăuga sau șterge o silabă ici și acolo prin subdivizarea sau combinarea notelor, respectiv, dar chiar și în cazul prozei procesul este aproape la fel ca la traducerea strictă a versurilor din cauza necesității de a se potrivi cât mai bine posibil cu prozodia originală a liniei melodice.
Alte considerente în traducerea unui text cântat includ repetarea de cuvinte și fraze, plasarea semnelor de punctuație, calitatea vocalelor cântate pe note înalte, și caracteristicile ritmice ale liniei vocale care ar putea fi mai firească în limba originală decât în limba țintă . O traducere a unui cântec poate fi considerabil sau complet diferită de cea originală, rezultând astfel un contrafactum.
Traducerile textelor cântate – fie de tipul abordat mai sus pentru a fi cântate, sau mai mult sau mai puțin literal menite să fie citite – sunt, de asemenea, folosite ca ajutor la audiții, de cântăreți și dirijori, atunci când o lucrare este cântată într-o limbă necunoscută pentru ei. Cele mai cunoscute tipuri sunt traducerile prezentate ca subtitrări sau supratitrări ale filmelor proiectate în spectacole de operă, cele din programele de concerte, și cele care însoțesc CD-urile audio comerciale ale muzicii vocale. În plus, cântăreții profesioniști și amatori cântă adesea lucrări în limbi pe care nu le cunosc (sau nu le știu bine ), iar traducerile ăn acest caz sunt folosite pentru a le permite să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le cântă.
Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.
Servicii de web design, scriere articole, optimizare pentru motoarele de căutare (SEO) şi promovare pe Internet pentru comerţ electronic, site-uri web, bloguri şi reţele sociale. Traduceri engleză-română şi franceză-română. CONTACT
Lasă un răspuns