Poezia prezintă provocări speciale pentru traducători, având în vedere importanţa aspectelor formale ale textului, în plus faţă de conţinutul acestuia. În documentul său cu influenţă din 1959, „Despre aspectele lingvistice ale traducerii„, lingvistul de origine rusă și semiotician Roman Jakobson a mers atât de departe încât a declarat că „poezia, prin definiţie, este intraductibilă”.
În 1974, poetul american James Merrill a scris un poem, „Lost in Translation„, care în parte explorează această idee. Întrebarea a fost, de asemenea, discutată în 1997 în cartea lui Douglas Hofstadter, „Le Ton beau de Marot„, unde el susţine că o traducere bună a unui poem trebuie să transmită cât mai mult posibil, nu numai din sensul său literal, ci, de asemenea, forma şi structura sa (metrica, rima, schema aliterativă, etc).
Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.
Lasă un răspuns