Tuştea se găseşte la 5 km N-E de Dănsuş. Biserica cu hramul Sf. Treime, zidita din piatra între 1842-1851, se găseşte în locul vechei biserici care a ars şi din pristolul căreia s’a luat şi s’a zidit în pristolul cel nou următorul altar de piatră, strălucită pildă de pietate pentru credinţa strămoşilor noştri:
IOVI. 0. M. IVNO
NI REGINAE M…
NERVAE. OMNI
BVS IS(?)1MMOR
TAL1BVS
Q. AXIVS AELIA
NVS. V. E. PROC.
AVG. ET AELIA
ROMANA EIVS
IONI (sic).
Adică:
Lui Jupiter cel prea bun, prea mare, Junonei Regine, Minervei, tuturor zeilor nemuritori. Quintus Axius Aelianus, bărbat distins (din ordinul cavalerilor), procurator al împăratului, şi Aelia Romana, sotia lui. Ioni(sic).
Avem aici pe unul din bărbaţii de seamă, cârmuitori ai Daciei, din a 2-a jumătate a veacului al 2-lea. Se găseşte întâiu în Italia ca curator al căilor Traiana şi Aurelia (curator ad populum Viarum Tratanae et Aureliae Aeclanensis). În acelaşi timp, curator pentru aprovizionare (ad alimenta) în Apulia, Calabria, Lucania Bruttii, apoi în Mauretania procurator al veniturilor personale ale împăratului (procurator rationis privatae provinciae Mauretaniae Caesariensis). În aceiaşi calitate, în Belgia şi cele 2 Germanii. În urmă, procurator provinciae Daciae Apulensis, de 2 ori, tinând loc şi de guvernator al provinciel (legatus Augusti). După Mommsen, în Dacia Apulensis a funcţionat sub Maximinus (anul 238) şi sub Gordian III (238-244).
Următoarea inscripţiune găsită la Ostrovul Mare arată pe acest bărbat funcţionând ca procurator şi sub împăratul Decius Traianus (anii 249-251): Spei, Virtuti, Victoriae, D. D. D. (deabus tribus), quarum numine, prosperitas et honor lmp(eratotis) Caes(aris) Traiani, successu felici, aucta sunt. Q(uintus) Axius Aelianus, Proc(urator). Numini eius L(ocus) D(atus) D(ecreto) D(ecurionum), Adică: Speranţei, Virtuţei, Victoriei, acestor trei zeiţe, cu puterea cărora au crescut prosperitatea şi gloria Cesarului împărat Traian, prin fericita isbândă, (inchină altarul) Q(uintus) Axius Aelianus, procurator, Puterii lui divine, (adică a împăratului. Locul dat prin hotarirea Decurionilor.
Acest altar ne duce cu amintirea în valul luptelor grele pe care bravul soldat Decius, numit Dacicus Maximus, le-a purtat pe pământul nostru împotriva goţilor năvălitori, urmărindu-i până în Tracia şi Macedonia, pe care le pustiesc, lovindu-i apoi, la întoarcerea lor, în bălţile Dobrogei, unde în luptă îşi găseşte moartea cu fiul său, Hercunius Etruscus, trădat de generalul Trebonianus Gallus.
Aşadar Axius Achianus a trecut prin năpraznicile zguduiri ale pământului nostru, Dacia, pe care, după 20 de ani, împăratul Aurelian se vede nevoit s’o lipsească de ocrotirea armatei şi cârmuirii romane.
Lasă un răspuns