Comisia Europeană: Raport de țară 2026 – România

Raportul de țară al Comisiei Europene descrie România ca pe o economie care a recuperat rapid din decalajul față de media Uniunii Europene, dar care a intrat într-o etapă dificilă, dominată de corectarea dezechilibrelor fiscale și externe. Din 2007 până în 2024, PIB-ul pe locuitor al României a crescut de la 44% la aproximativ 78% din media UE, însă această convergență a fost însoțită în ultimii ani de deficite mari, inflație ridicată și presiuni asupra finanțelor publice. După redresarea post-pandemică, stimulată de condiții monetare relaxate și de cheltuieli guvernamentale mari, deficitele bugetar și de cont curent au crescut rapid, afectând încrederea investitorilor și obligând autoritățile să adopte în vara anului 2025 un amplu pachet de consolidare fiscală, estimat la circa 3,7% din PIB.

Această ajustare a temperat puternic creșterea economică: PIB-ul real a crescut cu mai puțin de 1% în 2025, iar pentru 2026 Comisia estimează o stagnare aproape completă, de numai 0,1%, urmată de o revenire posibilă la 2,3% în 2027, pe fondul relansării investițiilor private și al finalizării unor proiecte finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Deficitul public, deși în scădere față de nivelul de 9,3% din PIB în 2024, rămâne foarte ridicat: 7,9% în 2025, 6,2% estimat pentru 2026 și 5,8% în 2027. Datoria publică a ajuns la 59,3% din PIB în 2025 și este anticipată să depășească pragul de 60% în 2026, continuând să crească ulterior.

Raportul insistă că problema centrală nu este doar dimensiunea deficitului, ci și calitatea finanțelor publice. Reducerea deficitului s-a bazat pe reforme fiscale și pe înghețarea salariilor și pensiilor publice, dar Comisia consideră necesare îmbunătățiri structurale durabile, mai ales în colectarea veniturilor. România are cele mai mari decalaje de conformare la TVA și impozitul pe profit din UE, estimate la circa 30%, respectiv 44%, ceea ce arată limitele administrației fiscale și nevoia de digitalizare, control și predictibilitate bugetară. În același timp, nivelul foarte ridicat al investițiilor publice, peste media UE, ridică probleme de prioritizare, control și sustenabilitate după încheierea fluxurilor majore de fonduri europene.

Din punctul de vedere al competitivității, România este prezentată ca o economie cu progrese reale, dar încă dependentă de câteva sectoare dinamice și de investițiile străine. Productivitatea muncii a crescut puternic înainte de pandemie, dar ritmul s-a redus semnificativ după 2020, iar câștigurile de productivitate sunt concentrate în ICT și în câteva clustere industriale străine din automotive, farmaceutice, chimie, electronică și componente aeronautice. Comisia subliniază că următoarea etapă a convergenței trebuie să se bazeze mai mult pe inovare, servicii intensive în cunoaștere, IMM-uri mai bine capitalizate, cercetare-dezvoltare, competențe științifice și manageriale și cooperare între mediul academic și companii.

Mediul de afaceri rămâne afectat de instabilitate legislativă, birocrație și calitatea slabă a administrației publice. Raportul menționează schimbările repetate de reguli fiscale, utilizarea frecventă a ordonanțelor de urgență, perioadele scurte de consultare și evaluarea insuficientă a impactului normelor, toate acestea reducând predictibilitatea pentru firme. IMM-urile au o productivitate mult sub media UE, iar întârzierile de plată ale entităților publice, procedurile fragmentate și interoperabilitatea limitată a instituțiilor afectează capacitatea companiilor de a investi, de a inova și de a se extinde.

În domeniul energiei și al tranziției verzi, raportul constată progrese, dar și dependențe structurale persistente. România a eliminat plafonarea reglementată a prețurilor la electricitate și a făcut pași pentru dezvoltarea regenerabilelor, însă participarea prosumatorilor la comunități energetice este încă slab reglementată. Ponderea combustibililor fosili a scăzut, dar rămâne importantă în sistemul energetic, iar lipsa unei traiectorii clare de eliminare a subvențiilor pentru combustibili fosili frânează electrificarea și decarbonizarea. Comisia recomandă accelerarea regenerabilelor, investiții în rețele, stocare, eficiență energetică în clădiri și transporturi, precum și reducerea poluării și îmbunătățirea infrastructurii de mediu.

Raportul acordă o atenție importantă problemelor sociale. România are încă unul dintre cele mai ridicate riscuri de sărăcie sau excluziune socială din UE, cu 27,94% din populație afectată, față de media europeană de 20,9%, iar copiii sunt și mai expuși, cu o rată de 32,8% față de 24,3% în UE. Grupurile vulnerabile — copiii, romii, persoanele cu dizabilități și populația rurală — se confruntă cu acces insuficient la servicii sociale, educaționale, medicale și de locuire. Sistemul de protecție socială este considerat încă insuficient ca acoperire și adecvare, în ciuda existenței unor strategii naționale și reforme recente.

Educația și competențele sunt identificate ca o slăbiciune majoră pentru dezvoltarea viitoare. Peste 40% dintre elevii de 15 ani se află sub nivelul minim de competență la matematică, citire și științe, iar decalajele socio-economice și rural-urbane sunt foarte mari. În mediul rural, abandonul școlar timpuriu este de 23,7%, față de 4,6% în urban, iar accesul la educație timpurie, profesori calificați și infrastructură adecvată rămâne limitat. Comisia consideră că România trebuie să investească mai mult în competențe de bază, formarea profesorilor, învățarea pe tot parcursul vieții, recalificarea pentru tranziția verde și digitală și reducerea disparităților teritoriale.

În concluzie, raportul Comisiei Europene prezintă România ca pe o țară aflată între două realități: pe de o parte, o convergență economică remarcabilă față de media UE și acces la resurse europene semnificative; pe de altă parte, dezechilibre fiscale mari, productivitate insuficient difuzată, administrație slabă, infrastructură socială deficitară și inegalități profunde. Recomandările-cheie vizează continuarea consolidării fiscale, reforma pensiilor și a salarizării publice, îmbunătățirea colectării taxelor, controlul investițiilor publice, stimularea cercetării și inovării, digitalizarea administrației, acces mai bun la finanțare pentru firme, tranziție energetică accelerată, reducerea sărăciei și investiții consistente în educație și competențe.