V. În ziua de 22 decembrie maşina prezidenţiala și maşinile de escorta se găseau pe platoul din dreapta intrării în Comitetul Central. O parte din ofiţerii de escorta si şoferii se găseau la maşini, având pe mâna dreapta înfășurată o bandă cu tricolorul țării, iar după plecarea lui Nicolae Ceausescu cu elicopterul, maşinile respective si ofiţerii din escortă au plecat nestingheriți prin mulţime. Si aici se pune întrebarea : cine le-a dat tricolorul să-1 pună pe mână și cu ce scop? Nici acest lucru nu demonstrează că ofiţeri și şefi din Securitate au fost implicaţi în coordonarea unor acţiuni de înlăturare a lui Nicolae Ceausecu? Eu nu spun acest lucru ca o acuză la adresa ofiţerilor implicaţi, ci ca o recunoaştere a faptului că și cadre din Securitate au contribuit la evenimentele din decembrie 1989.
VI. În primăvara anului 1991 m-am întâlnit la Piaţa Dorobanți cu gen. Militaru. După micile amabilități din partea fiecăruia (eu fiind gorjan ca si el) l-am intrebat ce s-a întâmplat cu colegii mei de la Usla – loc.col Trosca și ceilalţi, de ce au fost omorâţi? Gen. Militaru s-a arătat foarte supărat de acest lucru spunându-mi ca nu el i-a omorât si acest lucru se datorează col. Ardeleanu care i-a chemat cu taburile la Ministerul Apărării Naţionale . La rândul meu i-am spus: Domnule general, Ardeleanu i-a chemat, dar avea pistolul la tâmplă, este păcat că am ajuns să ne arestăm și să ne omorâm între noi. În continuare gen. Militam mi-a relatat că în primăvara anului 1989 a venit la el Şeful DSS-ului pentru a-l atenţiona (acesta fiind trimis de Nicolae Ceaușescu) că să nu mai discute negativ la adresa Conducerii de Partid și de Stat.
Cu această ocazie, gen. Militam mi-a spus că în convorbirea cu Şeful DSS-ului au căzut de acord să facă împreună tot ce este posibil pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie înlăturat de la putere și că arestarea Şefului DSS-ului a fost făcută mai mult pentru a țnchide gura celor din mass-media și a sevicilor secrete străine.
VII. În multele discuţii avute cu unul din frații Șefului Statului (Ceaușescu Ion) și în special cu soţia acestuia, a rezultat următorul aspect: în luna mai 1989, un grup 15 generali ai Armatei Române i-au trimis acestuia o scrisoare printr-un curier. Când acesta a venit la birou secretara i-a înmânat un plic adus de un curier de la Ministerul Apărării Naționale. A intrat in birou, a citit scrisoarea în care era rugat să intervină pe langa Şeful Statului și să-1 determine să-și dea demisia din fruntea Statului și a Partidului. Fratele a tras scrisoarea la xerox, după care a băgat-o într-un plic nou și a trimis-o Şefului DSS-ului. Nici până în ziua de astăzi nu se ştie ce măsuri a luat Şeful DSS-ului vizavi de această scrisoare.
VIII. Eu personal, împreuna cu cei doi subalterni ai mei, trebuind să asigurăm securitatea preşedintelui țării, ne-am dat seama că în cadrul instituţiei noastre se “coace” ceva (eu acest lucru l-am constatat încă din 1987) și că se fac toate demersurile pentru înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și aducerea la conducerea Statului și a Partidului a unui oponent (Ion Iliescu), în special cu ocazia Congresului al XIV-lea al PCR. În seara zilei de 21 decembrie 1989 acest oponent s-a prezentat la intrarea din spatele (Molier) locuinţei Şefului Statului, pentru a fi însoțit de doi militari din cadrul Direcţiei la Televiziunea Română. Şeful de schimb l-a refuzat pe acesta, neavând ofiţer sau subofiţer în plus la dispoziţie. La cele auzite, cel care urma sî-i ia locul Şefului Statului a replicat: ”Nu vreţi să-mi daţi, bine, o să mai auziţi voi de mine!” Mă întreb permanent: Oare Unitatea Militară 110 a DSS-ului nu i-a raportat Şefului DSS-ului de demersurile făcute de cei care erau in atenția acestei unități?
Foto https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:1989_Iliescu_television.jpg
Lasă un răspuns