Extensible Markup Language (XML) este un limbaj de marcare proiectat pentru a transporta şi stoca date, spre deosebire de HTML care este proiectat pentru afişarea datelor.
Tagurile XML nu sunt predefinite, fiecare utilizator trebuie să definească propriile taguri. XML este auto-descriptiv, şi este o Recomandare W3C, din 10 februarie 1998.
XML nu poate înlocui HTML, fiecare din cele două limbaj fiind concepute în scopuri diferite.
Ca exemplu, un anunţ al lui Ioana către Traian, stocat în XML, arată astfel:
Traian
Ioana
Anunţ
Mâine va trebui să vii la servici mai devreme cu o oră, la 7:00.
Nota de mai sus este destul de auto-descriptivă. Ea are un expeditor şi un destinatar al informaţiilor, şi de asemenea un titlu şi anunţul respectiv. Dar trebuie remarcat că acest document XML nu determină nicio acţiune, transmite doar o informaţie inclusă între taguri. Pentru a fi transmisă, primită, şi citită, este nevoie de o aplicaţie software.
Tagurile din exemplul de mai sus (precum <destinatar> şi <expeditor>) nu sunt definite în toate standardele XML. Aceste taguri sunt „inventate de către autorul documentului XML. Asta se datorează faptului că limbajul XML nu are taguri predefinite.
Spre deosebire de XML, tagurile utilizate în HTML sunt predefinite. Documentele HTML pot utiliza numai taguri definite în standardul HTML (precum <p>, <h1>, etc).
XML permite autorului să definească propriile lui taguri şi propria lui structură a documentului. De aceea, el nu poate înlocui HTML, doar îl completează. În cele mai multe aplicaţii web, XML este utilizat pentru transportul de date, în timp ce HTML este folosit pentru a formata şi afişa datele.
XML este în prezent la fel de important pentru Internet aşa cum a fost HTML la începuturile Internetului. XML este cel mai obişnuit instrument pentru transmisiile de date între tot felul de aplicaţii.
Lasă un răspuns