Pentru decepția militară, un bun punct de referință îl reprezintă cele șase principii ale decepției militare, așa cum sunt definite de Publicația Comună (JP) 3-58: concentrare, integrare, punctualitate, securitate, obiectivitate și control centralizat. Cu toate acestea, avantajul operațional, constând în surpriză, avantaj informațional și securitate, sunt elemente esențiale ale unei decepții militare reușite. În sensul acestei teze, avantajul operațional este definit ca un avans militar față de inamic (teren mai înalt, o mai mare libertate de mișcare, mai multe trupe, echipament mai bun), avantajul informațional este o conștientizare situațională sporită (o mai bună informație, înțelegere a câmpului de luptă/forței adverse), iar eficiența este definită ca o cronologie a luării deciziilor mai rapidă și mai succintă.
Șase principii ale înșelăciunii militare
Obiectivul comandantului, adică ceea ce comandantul intenționează să realizeze, este ideea centrală a oricărei decepții militare și, prin urmare, sunt reprezentate central în figură.
Există multe definiții diferite ale decepției. În termeni simpli, decepția constă în acțiuni întreprinse pentru a manipula rețeaua de informații a adversarului, cu scopul de a-l determina pe acesta să reacționeze într-un mod specific. Aceste acțiuni pot include manipularea aparatului de informații al adversarului. Decepția este executată astfel încât misiunea comandantului să fie îndeplinită sau obiectivul să fie atins. Definiția militară de bază a decepției dată de armata americană, așa cum este menționată în Publicația Comună 358, Doctrina Comună pentru Decepția Militară, este „…acele acțiuni executate pentru a induce în eroare în mod deliberat factorii de decizie militari ai adversarilor în ceea ce privește capacitățile, intențiile și operațiunile militare prietenoase”. Conform definiției JP 3-58, decepția poate fi aplicată la toate nivelurile războiului și este un subset al Războiului de Comandă și Control (C2W). Cu toate acestea, decepția este descrisă mai frecvent ca o subcomponentă a Operațiunilor Informaționale (IO).
JP 3-13, Doctrina Comună pentru Operațiuni Informaționale, caracterizează în continuare decepția ca o capacitate de operațiuni informaționale ofensive – adică „…utilizarea integrată a capacităților și activităților alocate și de sprijin, susținute reciproc de informații, pentru a afecta factorii de decizie ai adversarilor și a atinge sau promova obiective specifice”. JP 313, IO, a fost actualizat în februarie 2006 pentru a reflecta modificările și actualizările operațiunilor informaționale. Publicația comună revizuită articulează în mod explicit rolul decepției în planificarea militară cu o anexă/listă de verificare detaliată. Având în vedere nivelul mai mare de detaliu, această actualizare implică faptul că operațiunile informaționale sunt considerate o parte mai importantă a planificării militare și, prin extensie, decepția ar trebui să primească un accent mai mare.
Sursa: Charmaine L. Martin, Military Deception Reconsidered, 2008. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.




Lasă un răspuns