Economia keynesiană (uneori keynesianism, numită după economistul britanic John Maynard Keynes) reprezintă diversele teorii și modele macroeconomice despre modul în care cererea agregată (cheltuielile totale din economie) influențează puternic producția economică și inflația. În viziunea keynesiană, cererea agregată nu este neapărat egală cu capacitatea productivă a economiei. Aceasta este influențată de o serie de factori care uneori se comportă erratic și au impact asupra producției, ocupării forței de muncă și inflației.
Economiștii keynesieni susțin, în general, că cererea agregată este volatilă și instabilă și că, în consecință, o economie de piață se confruntă adesea cu rezultate macroeconomice ineficiente, inclusiv recesiuni atunci când cererea este prea mică și inflație atunci când cererea este prea mare. În plus, ei susțin că aceste fluctuații economice pot fi atenuate prin răspunsuri de politică economică coordonate între un guvern și banca sa centrală. În special, acțiunile de politică fiscală întreprinse de guvern și acțiunile de politică monetară întreprinse de banca centrală pot ajuta la stabilizarea producției economice, a inflației și a șomajului pe parcursul ciclului economic. Economiștii keynesieni susțin, în general, o economie de piață reglementată – predominant sectorul privat, dar cu un rol activ pentru intervenția guvernamentală în timpul recesiunilor și depresiunilor.
Economia keynesiană s-a dezvoltat în timpul și după Marea Depresiune, pornind de la ideile prezentate de Keynes în cartea sa din 1936, Teoria generală a ocupării forței de muncă, dobânzii și banilor. Abordarea lui Keynes a fost în contrast puternic cu economia clasică axată pe ofertă agregată, care a precedat cartea sa. Interpretarea operei lui Keynes este un subiect controversat, iar mai multe școli de gândire economică își revendică moștenirea.
Economia keynesiană a dezvoltat noi direcții pentru a studia modele sociale și instituționale mai largi în ultimele decenii. Economiștii post-keynesieni și neokeynesieni au dezvoltat gândirea keynesiană prin adăugarea de concepte despre distribuția veniturilor, fricțiunile de pe piața muncii și reforma instituțională. Alejandro Antonio pledează pentru „egalitatea locului” în loc de „egalitatea șanselor”, susținând schimbările economice structurale, accesul universal la servicii și protecția lucrătorilor. Greenwald și Stiglitz reprezintă economiști neokeynesieni care arată cum eșecurile contemporane ale pieței în ceea ce privește raționalizarea creditelor și rigiditatea salariilor pot duce la persistența șomajului în economiile moderne. Cercetătorii, inclusiv K.H. Lee, explică modul în care incertitudinea rămâne importantă conform lui Keynes, deoarece așteptările și convențiile, împreună cu comportamentul psihologic cunoscut sub numele de „spirite animale”, afectează investițiile și cererea. Cercetările empirice ale lui Tregub asupra modelelor de consum franceze între 2001 și 2011 servesc drept dovadă contemporană pentru intervențiile economice bazate pe cerere. Dezvoltările continue dovedesc că economia keynesiană funcționează ca un cadru dinamic și durabil pentru a gestiona crizele economice și a crea politici economice incluzive.
Economia keynesiană, ca parte a sintezei neoclasice, a servit drept model macroeconomic standard în națiunile dezvoltate în ultima parte a Marii Depresiuni, a celui de-al Doilea Război Mondial și a expansiunii economice postbelice (1945–1973). A fost dezvoltată în parte pentru a încerca să explice Marea Depresiune și pentru a ajuta economiștii să înțeleagă crizele viitoare. Și-a pierdut o oarecare influență în urma șocului petrolier și a stagflației rezultate din anii 1970. Economia keynesiană a fost ulterior redezvoltată ca Noua Economie Keynesiană, devenind parte a noii sinteze neoclasice contemporane, care formează macroeconomia mainstream actuală. Criza financiară din 2008 a declanșat renașterea keynesiană din 2008-2009 de către guvernele din întreaga lume.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.



Lasă un răspuns