(Monte Carlo, Monaco)
Din documente și statistici rezultă o foarte mare avuție privată în Europa spre finele sec. 19, de cca, 6-7 ori mai mare decât venitul național, care era și el destul de mare. După acea perioadă avuția privată a scăzut brusc, urmare a crizelor din perioada 1914-1945, raportul capital/venit scăzând până la 2 sau 3. După 1950 se observă o creștere continuă, astfel încât la începutul acestui secol s-a ajuns la o avuție privată de cca 5-6 ori mai mare decât venitul național, în țările occidentale dezvoltate.
Curba rezultată în formă de ”U” și revenirea la o polarizare mare pot fi explicate prin revenirea la o creștere economică relativ scăzută, unde avuția dobândită crește disproporționat în importanță. Mai mult, dacă rata de returnare a capitalului rămâne mult peste rata de creștere pe o perioadă mai mare de timp (în principiu, cazul unei rate mici de creșere), riscul polarizării distribuției veniturilor este foarte mare.
Atunci când rata de returnare a capitalului ajunge mai mare decât rata de creștere economică, averile moștenite cresc mai repede decât cele dobândite și veniturile, iar concentrarea capitalului atinge limite foarte mari, incompatibile cu competența și justiția socială.
Nivelul de polarizare a veniturilor poate crește și datorită altor mecanisme. Ca de exemplu atunci când rata de economisire crește rapid odată cu bogăția. De asemenea, rata efectivă medie de returnare a capitalului este mai mare valoarea individuală a capitalului este mai mare. Mai mult, conform principiului ricardian, prețul mare în imobiliare și petrol contribuie și el la polarizarea structurală.
Deci, procesul prin care este acumulată și distribuită bogăția conține forțe puternice de polarizare, de inegalitate foarte mare.
Forțele de convergență a veniturilor pot prevala în anumite țări și perioade, dar forțele de polarizare pot recâștiga terenul ăn orice moment, așa cum se întâmplă acum, pe fondul unei rate scăzute de creștere economică.
Lasă un răspuns