(Astăzi, locurile de muncă ale acestor muncitori de la linia de asamblare sunt din ce în ce mai eliminate pe măsură ce sunt introduse noi tehnologii. (Credit: Wikipedia))
Încă de când primii oameni au schimbat un articol cu altul, a existat o formă de economie în lume. Acesta este modul în care oamenii optimizează ceea ce au pentru a-și satisface dorințele și nevoile. Economia se referă la instituțiile sociale prin care sunt gestionate resursele unei societăți (bunuri și servicii). Bunurile sunt obiectele fizice pe care le găsim, le creștem sau le facem pentru a satisface nevoile noastre și ale celorlalți. Bunurile pot satisface nevoi esențiale, cum ar fi un loc de locuit, îmbrăcăminte și mâncare, sau pot fi luxuri – acele lucruri de care nu avem nevoie să trăim, dar oricum ni le dorim. Bunurile produse pentru vânzare pe piață se numesc mărfuri. Spre deosebire de aceste obiecte, serviciile sunt activități de care beneficiază oamenii. Exemple de servicii includ pregătirea și livrarea alimentelor, îngrijirea sănătății, educația și divertismentul. Aceste servicii oferă unele dintre resursele care ajută la menținerea și îmbunătățirea unei societăți. Industria alimentară ajută la asigurarea faptului că toți membrii unei societăți au acces la subzistenţă. Sistemele de îngrijire a sănătății și de educație au grijă de cei care au nevoie, ajută la creșterea longevității și ajută oamenii pentru a deveni membri productivi ai societății. Economia este una dintre cele mai vechi structuri sociale ale societății umane. Cele mai timpurii forme ale noastre de scris (cum ar fi tăblițele sumeriene de lut) au fost dezvoltate pentru a înregistra tranzacțiile, plățile și datoriile dintre comercianți. Pe măsură ce societățile cresc și se schimbă, la fel și economiile lor. Economia unei mici comunități agricole este foarte diferită de economia unei națiuni mari cu tehnologie avansată. În acest capitol, vom examina diferite tipuri de sisteme economice și modul în care acestea au funcționat în diferite societăți.
(Vladimir Ilici Lenin a fost unul dintre fondatorii comunismului rus. J.P. Morgan a fost unul dintre cei mai influenți capitaliști din istorie. Ei avut opinii foarte diferite asupra modului în care ar trebui să fie conduse economiile. (Fotografii (a) și (b) credit Wikimedia Commons))
Sistemele economice dominante ale erei moderne au fost capitalismul și socialismul și au existat multe variații ale fiecărui sistem de-a lungul globului. Țările și-au schimbat sistemele pe măsură ce conducătorii lor și averile economice s-au schimbat. De exemplu, Rusia a trecut la o economie de piață de la căderea comunismului în acea regiune a lumii. Vietnamul, unde economia a fost devastată de războiul din Vietnam, s-a restructurat într-o economie de stat ca răspuns și, mai recent, s-a îndreptat către o economie de piață în stil socialist. În trecut, alte sisteme economice reflectau societățile care le formau. Multe dintre aceste sisteme anterioare au durat secole. Aceste schimbări în economii ridică multe întrebări sociologilor. Care sunt aceste sisteme economice mai vechi? Cum s-au dezvoltat? De ce au dispărut? Care sunt asemănările și diferențele dintre sistemele economice mai vechi și cele moderne?
(Într-o economie agricolă, culturile sunt cel mai important produs de bază. Într-o societate postindustrială, cea mai valoroasă resursă este informația. (Fotografia (a) credit Wikimedia Commons; Foto (b) credit AntanaBhadraLamichhane/flickr))
Primii noștri strămoși au trăit ca vânători-culegători. Mici grupuri de familii extinse se plimbau din loc în loc în căutarea mijloacelor de subzistență. Ei s-ar fi stabilit într-o zonă pentru o perioadă scurtă de timp în care erau resurse abundente. Au vânat animale pentru carnea lor și au adunat fructe sălbatice, legume și cereale. Au împărțit și mâncat cât mai repede ceea ce au prins sau adunat pentru că nu aveau cum să le conserve sau să le transporte. Odată ce resursele unei zone s-au epuizat, grupul a trebuit să meargă mai departe, iar tot ce puteau face era să le ia cu ei. Rezervele de hrană constau doar din ceea ce puteau transporta. Grupurile nu au făcut schimb de bunuri esențiale cu alte grupuri din cauza penuriei. Utilizarea resurselor era guvernată de practica uzufructului, repartizarea resurselor în funcție de nevoi. Bookchin (1982) notează că în societățile de vânători-culegători „proprietatea de orice fel, comunală sau de altă natură, nu a dobândit încă independență față de pretențiile de satisfacție” (p. 50).
Referințe
- Bookchin, Murray. (1982). The ecology of freedom: The emergence and dissolution of hierarchy. Palo Alto CA: Cheshire Books.
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Lasă un răspuns