Termenul textură descrie calitatea suprafeței unei opere de artă. Textura este un element important al designului, deoarece angajează atât simțul tactil, cât și văzul. Obiectele pot fi aspre sau netede, umede sau uscate, lipicioase sau alunecoase, dure sau moi, fragile sau flexibile. Cele două abordări principale ale texturii sunt textura reală și textura implicită sau simulată. Textura reală este în primul rând – deși nu exclusiv – sculpturală, în timp ce textura implicită este utilizată în principal în operele de artă bidimensionale.
Figura 2.47 | Ospățul lui Belșațar. Artist: Rembrandt van Rijn. Credit: National Gallery/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Pictorii Renașterii Nordice și ai Epocii de Aur Olandeze, secolele XV-XVII, au fost foarte interesați de simularea unei game largi de texturi. Unul dintre principalele obiective ale artiștilor din acele perioade a fost să exceleze în a spune adevărul despre lumea materială. Ei au lucrat pentru a surprinde întreaga gamă vizuală a simțului tactil. Rembrandt van Rijn (1606-1669, Olanda) este bine cunoscut pentru utilizarea impasto-ului, sau aplicarea unor straturi foarte groase de vopsea, pentru a accentua senzația de realitate în multe dintre picturile sale prin adăugarea de textură reală. Acest lucru poate fi observat în modul în care abordează pielea în unele dintre autoportretele sale, precum și în redarea metalului și a bijuteriilor în pictura sa Ospățul lui Belșațar. (Figura 2.47)
Povestiri albastre
O colecție fascinantă de povești care îmbină umorul, realitatea socială și emoția profundă.
Povestea a trei generații de fermieri
O Călătorie prin Istoria și Viitorul Agriculturii Europene
Istoria timpurie a cafelei
Descoperă originile fascinante ale cafelei – o poveste captivantă care a modelat istoria mondială.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns