Figura 4.38 | Geograful. Artist: Johannes Vermeer. Credit: Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Johannes (sau Jan) Vermeer a trăit în secolul al XVII-lea, o perioadă de înflorire artistică adesea numită Epoca de Aur a artei olandeze. În timpul vieții sale, Vermeer a fost un pictor de renume în orașul său natal, Delft, ale cărui lucrări au fost achiziționate de un număr mic de colecționari. După moartea sa, în 1675, la vârsta de patruzeci și trei de ani, însă, el și opera sa au fost în mare parte uitați, în parte pentru că puținele lucrări pe care le-a pictat se aflau în colecții private și erau rareori văzute. De exemplu, pictura lui Vermeer, Geograful, s-a aflat în mâinile a peste două duzini de proprietari privați înainte de a fi vândută Muzeului Städel (Städelsches Kunstinstitut) din Frankfurt, Germania, în 1885. (Figura 4.38) Vermeer însuși nu a fost „redescoperit” decât în 1860, când directorul muzeului, Gustav Waagen, a recunoscut o lucrare atribuită unui alt artist ca fiind o pictură de Vermeer. În colaborare cu Waagen, criticul de artă Théophile Thoré-Bürger a publicat în 1866 un catalog raisonné, o listă detaliată și cuprinzătoare a operei artistului, lansându-l pe Vermeer spre faima de care se bucură el și cele treizeci și patru de picturi cunoscute ale sale până în ziua de azi.
După o perioadă atât de lungă de obscuritate, este cu atât mai interesant faptul că Vermeer este considerat astăzi ca având un stil atât de distinctiv. La fel ca în Geograful, marea majoritate a lucrărilor sale sunt amplasate într-un interior domestic, puternic luminat de o fereastră cu mai multe geamuri în stânga. Lumina soarelui se revarsă peste masa de la fereastră și figura care stă acolo, până la podea și peretele din spate. Obiectele din cameră sunt atât cele întâlnite în mod obișnuit într-o gospodărie olandeză a vremii, cât și specifice ocupației unui geograf, și anume globul ceresc, hărțile și busola pe care o ține bărbatul. Vermeer a obținut luminozitatea scenei, cu mici detalii evidențiate cu căldură până la o strălucire fină, prin aplicarea mai multor straturi de glazuri translucide de vopsea. Paleta de tonuri pământii intercalate cu albastrul viu al lapis lazuliului măcinat și vermilionul strălucitor al cinabrului pudră oferă o bogăție, claritate și nemișcare care sunt, de asemenea, distinctive pentru Vermeer.
Viața și opera lui Vincent van Gogh ne oferă, de asemenea, un bun exemplu pentru a vorbi despre stilul individual al unui artist. Pe lângă ceea ce se poate afla despre artist prin desenele și picturile sale, cele peste 800 de scrisori pe care Van Gogh le-a scris fratelui său, Theo, altor membri ai familiei și prietenilor, oferă informații valoroase despre intențiile și gândurile sale artistice despre arta și viața sa. După o copilărie pe care artistul a descris-o ca fiind tulburată și singură, și-a găsit fericirea în 1869, la vârsta de șaisprezece ani, când a ocupat un post la comerciantul de artă Goupil & Cie, mai întâi în orașul olandez Haga și apoi la Londra, Anglia. După ce a părăsit firma în 1876, însă, a petrecut următorii șapte ani într-o serie de preocupări vocaționale și romantice care l-au lăsat pe Van Gogh dezamăgit și în derivă. În 1883, a început să se dedice desenului și picturii, pentru care se dovedise promițător în copilărie. Cei doi ani petrecuți la Paris, 1886-1888, i-au oferit oportunități aparent nesfârșite de a studia și de a se dezvolta ca artist. Copleșit de ritmul vieții de acolo, însă, în 1888 s-a stabilit în Arles, un oraș mic din sudul Franței, unde și-a petrecut ultimii doi ani de viață.
Figura 4.39 | Câmp de grâu cu chiparoși. Artist: Vincent van Gogh. Credit: Muzeul Met/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Pe baza în mare parte a producției artistice prolifice din această perioadă și a detaliilor biografice despre ultimii doi ani, Van Gogh este bine cunoscut ca un artist cu probleme emoționale, care s-a luptat din punct de vedere artistic, financiar și social. Opera sa din acea perioadă nu seamănă cu cea a niciunuia dintre contemporanii săi, așa că suntem încrezători că alegerea subiectului și a tehnicii sale dezvăluie ceva personal și intim, mai degrabă decât șlefuit, distant și convențional. (Figura 4.39) Tușele sale învolburate de pensulă și culorile vii par să indice viața haotică și turbulentă din punct de vedere emoțional pe care o trăia. Alegerea chiparoșilor ca simboluri ale eternității dezvăluie o preocupare pentru spiritual, bine documentată în scrisorile sale din acea vreme. Pasiunea sa, dăruirea pentru pictură și poate chiar un fel de disperare, toate par să ghideze abordarea stilistică individuală a lui Van Gogh.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Sunetul fizicii – Acustica fenomenologică
O incursiune captivantă în știința sunetului și a undelor, o analiză aprofundată a fenomenelor acustice.
Poveşti repovestite, de Hans Christian Andersen
Descoperă magia poveștilor clasice într-o nouă formă captivantă, adaptată cu grijă pentru toate vârstele.
Chemarea templului secret
Descoperiți enigmele fascinante ale Cavalerilor Templieri.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns