Tema reunește epistemologie socială, filosofie politică și etică a comunicării: dezinformarea nu este doar „eroare factuală”, ci o problemă de arhitectură a încrederii, de distribuție a autorității epistemice și de organizare a spațiului public. DSA este un semnal clar că UE tratează riscurile sistemice ale platformelor (inclusiv informarea) ca problemă de guvernanță.
Întrebări-cheie
- Care este standardul de justificare al intervențiilor asupra conținutului: adevăr, reducerea prejudiciului, protecția proceselor democratice, drepturile utilizatorilor?
- Ce tip de cunoaștere e necesară pentru deliberare: adevăr strict, suficiență epistemică, robusteză?
- Cum arată „justiția epistemică” în mod instituțional (nu doar interpersonal)?
Publicații/instrumente influente recente
- cartea The Misinformation Age (2019) pune accent pe mecanisme sociale ale credințelor false;
- literatură recentă despre impactul dezinformării asupra democrației și a integrității epistemice (ex. lucrări 2023–2024);
- DSA ca instrument juridic.
Legături interdisciplinare
- științe politice (polarizare),
- psihologie (bias),
- informatică (recomandare, moderare),
- drept (libertate de exprimare, due process),
- economie (model de afaceri al atenției).
Implicații sociale și relevanță politică
European Democracy Action Plan indică preocuparea instituțională pentru interferență externă și reziliența proceselor democratice.
Subproiecte
- „Legitimitatea moderării”: criterii de evaluare morală a moderării (transparență, contestabilitate, proporționalitate).
- „Echitate informațională”: cine suportă costurile dezinformării și cum reparăm (de ex., grupuri vulnerabile).
- „Instituții ale verificării”: modele filosofice ale autorității epistemice (cine are dreptul să „certifice” și în ce condiții).
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.




Lasă un răspuns