Teme de cercetare în filosofie: IA generativă, sens și agenție

Inteligența artificială generativă a împins filosofia limbajului și a minții în piața publică: termeni ca „înțelege”, „știe”, „intenționează” sunt folosiți în mod curent, dar pot produce confuzii normative (de ex., atribuirea prematură a responsabilității sau supraîncrederea). Literatura recentă discută explicit riscul de antropomorfizare conceptuală și nevoia de „disciplină a limbajului” când descriem LLM-uri (Large Language Models).

Întrebări-cheie

• În ce condiții un output lingvistic poate fi considerat „semnificativ” (nu doar statistic plauzibil)?
• Pot LLM-urile realiza acte de vorbire (promisiuni, afirmații responsabile, mărturii) sau doar simulează forme lingvistice?
• Ce diferență morală există între creativitate ca produs și creativitate ca agenție?

Publicații recente influente

• „Talking About Large Language Models” (2022) ca intervenție conceptuală;
• analiza kantiano-pragmatistă despre limitele actelor de vorbire ale LLM-urilor (2024);
• un cadru explicit despre „Problema sensului în LLM-uri” (2025).

Legături interdisciplinare

• lingvistică computațională
• psihologie cognitivă
• etică a informării
• educație (alfabetizare IA)
• drept (răspundere pentru conținut, defăimare, fraudă)
• securitate (prompt-injection, exploatare).

Implicații sociale/politice

Digital Services Act și regimurile de platforme abordează problema LLM: ce înseamnă „diligență” când conținutul e generat automat și propagat la scară?

Subproiecte

• Tipologie a formelor de „încredere” în LLM (încredere epistemică vs. instrumentală vs. socială).
• „Norme de mărturie artificială”: când e permis să folosim output LLM în instituții (administrație, sănătate, educație).
• „Etica designului de interfață”: ce stimuli UI cresc riscul de supraîncredere și cum pot fi contracarați.