Vulnerabilitatea și dealerul la jocul de bridge

Pe fiecare donă trebuie stabilite două elemente înaintea începerii licitației:

• dealerul;
• vulnerabilitatea.

Dealerul

Dealerul este jucătorul care face prima declarație în licitație.

El poate:

• să liciteze un contract;
• să spună pas;
• în anumite situații, să contreze sau să recon­treze.

După declarația dealerului, licitația continuă în sensul acelor de ceasornic.

De exemplu, dacă dealerul este Est, ordinea declarațiilor este:

Est – Sud – Vest – Nord – Est

Termenul „dealer” poate produce o mică confuzie.

Într-o partidă recreativă, dealerul este de obicei și persoana care a împărțit cărțile. În bridge-ul duplicat, cărțile sunt deja așezate în board, astfel încât dealerul nu le împarte efectiv. El este doar jucătorul care trebuie să facă prima declarație.

Poziția dealerului se schimbă de la o donă la alta.

Într-o partidă recreativă, dreptul de a împărți și de a deschide licitația trece, de regulă, în sensul acelor de ceasornic:

• Nord;
• Est;
• Sud;
• Vest;
• din nou Nord.

În bridge-ul duplicat, dealerul este stabilit prin numărul boardului și este indicat direct pe acesta.

Pentru primele patru boarduri, succesiunea este:

• boardul 1: Nord este dealer;
• boardul 2: Est este dealer;
• boardul 3: Sud este dealer;
• boardul 4: Vest este dealer.

Apoi ciclul se repetă.

Dealerul nu are un avantaj garantat. El este doar primul care trebuie să ia o decizie. Uneori are o mână suficient de puternică pentru a deschide licitația, iar alteori trebuie să spună pas.

Dacă dealerul spune pas, următorul jucător poate deschide licitația. Dacă toți cei patru jucători spun pas la prima lor declarație, dona se încheie fără joc. În acest caz se spune că dona a fost pasată.

Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea este o situație de punctaj care influențează valoarea primelor și a penalizărilor.

O pereche poate fi:

• nevulnerabilă;
• vulnerabilă.

Vulnerabilitatea nu schimbă numărul cărților, regulile licitației sau modul în care se câștigă o levată. Ea influențează numai calcularea scorului și, prin aceasta, deciziile strategice ale jucătorilor.

Atunci când o pereche este vulnerabilă:

• primele pentru realizarea anumitor contracte sunt mai mari;
• penalizările pentru contractele căzute pot fi mai severe;
• asumarea unor riscuri trebuie evaluată cu mai multă atenție.

Când o pereche este nevulnerabilă, penalizările pentru contractele nereușite sunt, în general, mai mici. Din acest motiv, jucătorii pot accepta uneori riscuri mai mari, mai ales în licitația competitivă.

La o donă pot exista patru situații:

1. nicio pereche nu este vulnerabilă;
2. numai Nord–Sud este vulnerabilă;
3. numai Est–Vest este vulnerabilă;
4. ambele perechi sunt vulnerabile.

În diagramele de bridge, vulnerabilitatea poate fi indicată astfel:

• Nimeni sau Niciuna;
• N–S;
• E–V;
• Toți sau Ambele.

În limba engleză pot apărea expresiile:

• None;
• North–South;
• East–West;
• Both sau All.

În bridge-ul duplicat, vulnerabilitatea este prestabilită pentru fiecare board.

Primele patru boarduri au următoarea structură:

• boardul 1: nimeni vulnerabil;
• boardul 2: Nord–Sud vulnerabil;
• boardul 3: Est–Vest vulnerabil;
• boardul 4: ambele perechi vulnerabile.

În boardurile următoare, succesiunea continuă după un model stabilit, astfel încât toate combinațiile dintre dealer și vulnerabilitate să apară în mod echilibrat.

Pentru începător nu este necesară memorarea imediată a întregului ciclu. Dealerul și vulnerabilitatea sunt înscrise pe board și trebuie verificate înaintea fiecărei done.

Un jucător trebuie să își formeze obiceiul de a întreba sau de a verifica:

• Cine este dealerul?
• Cine este vulnerabil?

Aceste informații pot influența licitația.

Să presupunem că o pereche se gândește să declare un contract dificil. Dacă este nevulnerabilă, penalizarea pentru eșec poate fi acceptabilă în comparație cu scorul pe care adversarii l-ar obține realizând propriul contract.

Dacă perechea este vulnerabilă, aceeași acțiune poate deveni mult mai periculoasă, deoarece penalizarea ar putea fi mai mare.

Vulnerabilitatea influențează și decizia de a face o deschidere de baraj. O deschidere de baraj urmărește să ocupe rapid spațiul de licitație și să îngreuneze comunicarea adversarilor. Cu toate acestea, un baraj prea riscant făcut în vulnerabilitate poate duce la o penalizare severă.

Aceste considerații vor fi studiate mai târziu. Pentru moment, trebuie reținute următoarele idei:

• dealerul este primul jucător care licitează;
• dealerul se schimbă de la o donă la alta;
• vulnerabilitatea influențează scorul;
• o pereche poate fi vulnerabilă sau nevulnerabilă;
• vulnerabilitatea trebuie verificată înaintea începerii licitației.

Masa de joc și cărțile

Bridge-ul se joacă la o masă cu patru jucători, identificați prin punctele cardinale Nord, Est, Sud și Vest.

Nord și Sud formează un parteneriat, iar Est și Vest formează celălalt parteneriat. Partenerii stau față în față și urmăresc un rezultat comun.

Jocul folosește un pachet standard de 52 de cărți, fără jokeri. Cele patru culori sunt treflă, caro, cupă și pică. Fiecare culoare conține 13 cărți.

Ordinea cărților, de la cea mai mare la cea mai mică, este:

as, rege, damă, valet, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2.

Fiecare jucător primește 13 cărți. În bridge-ul duplicat, cărțile sunt păstrate într-un board, astfel încât aceeași distribuție să poată fi jucată la mai multe mese.

Dealerul este primul jucător care face o declarație. Vulnerabilitatea influențează punctajul, primele și penalizările.

Înaintea începerii fiecărei done, jucătorii trebuie să verifice:

• poziția lor la masă;
• numărul corect de cărți;
• dealerul;
• vulnerabilitatea.

În capitolul următor vom urmări desfășurarea completă a unei mâini de bridge: licitația, stabilirea contractului, atacul inițial, apariția mortului, jocul celor 13 levate și calcularea rezultatului.