Melcul

snail

A fost odată un domn și o doamnă Melc, care locuiau pe o varză.

Erau mari, grași și lucitori, și ar fi putut fi fericiți. Dar nu aveau copii, și asta îi măcina foarte tare.

Într-o zi, tocmai trecea pe lângă varza lor un melc mic, slab și amărât, care le-a cerut de pomană.

Ei au început să-i pună întrebări și au aflat că era orfan.

Imediat doamna Melc, profund mișcată, a spus soțului ei:

„Dacă l-am adopta?”

„Exact asta inteționam să îți propu și eu,” a răspuns domnul Melc.

Și a ieșit aproape în întregime din casa lui să-l îmbrățișeze pe noul său fiu.

La puțin timp, micul melc a devenit mare, gras și lucitor.

Atunci mama Melc i s-a adresat tatălui Melc:

„Dragul meu, trebuie să îl căsătorim pe fiul nostru. Trebuie să-i găsim o fată frumoasă din lumea noastră, astfel încât să avem nepoți frumoși.”

„Exact asta inteționam să îți propu și eu,” a răspuns soțul. „Dar cu cine să vorbim pentru asta?”

„De la balconul meu verde„, spuse doamna Melc, „văd furnicile…”

(Va continua cu Furnica)