Povestea a trei generații de fermieri: Noi orizonturi

Bună, sunt Vincent, fiul lui Amelia și Paul. Lucrez cu părinții mei și țin prelegere cu normă parțială la colegiul agricol. Acolo am întâlnit-o pe soția mea, Ewa. Ea era studentă venită prin programul de schimburi din Polonia. E și ea tot de la o fermă familială. Agricultura în Europa Centrală sau de Est este încă destul de grea. Oamenii au părăsit zonele rurale în masă. Pentru cei care au rămas, multe s-au schimbat. Toate aceste norme ale UE au fost derutante la început, chiar dacă au adus schimbări în bine. Puțini fermieri s-au considerat pe ei ca oameni de afaceri. Pur și simplu ei lucrau din greu și sperau ca vremea să-i ajute să obțină o recoltă bună.

Ewa și și cu mine ne petrecem o parte din timpul nostru în Franța, dar cea mai mare parte în Polonia. Încercăm să învățăm de la toți și folosim condițiile mixte pentru a dezvolta afacerea. În Franța activitățile noastre s-au dezvoltat. Turismul rural este în plină dezvoltare. Orășenii cumpără ferme și hambare și le renovează folosindu-le ca reședințe secundare. Asta dă regiunii noastre o nouă șansă de dezvoltare și generează locuri de muncă suplimentare pentru început.

În Polonia au existat o mulțime de oportunități care puteau fi exploatate, mai ales atunci când au început subvențiile de la Bruxelles. Am transformat una dintre clădiri într-o pensiune agricolă pe care o închiriem turiștilor. Doriți să ne vizitați? Veniți cu prietenii; Avem spectacole de roc, soul și heavy metal la pensiune în fiecare weekend.

Dar viața nu este ușoară nici în Franța nici în Polonia. Lumea în care trăim este diferită de cea a bunicului meu. El s-a confruntat cu provocările sale și noi ne confruntăm cu ale noastre. Acestea includ cerințe mai aspre privind calitatea și siguranța și bunăstarea animalelor. Una dintre cele mai mari provocări ale noastre sunt schimbările climatice, cu mai multe perioade extreme de secetă și inundații. Soacra mea aproape că s-a înecat când râul din apropiere a ieșit din matcă în urmă cu doi ani. Ei și-au pierdut cea mai mare parte a recoltei și jumătate de animale. Și nici nu erau asigurate. Acum, ei au învățat lecția.

Unde putem, luptăm împotriva schimbărilor climatice. Unde nu putem, ne adaptăm. Ne-am asigurat împotriva daunelor culturilor. Noi contribuim și la reducerea emisiilor de carbon. Turbinele noastre eoliene genereaza energie curată și ne transformăm deșeurile agricole în biogaz cu conținut scăzut de carbon ca alternativă la motorină.

Ewa și cu mine ne uităm la copiii noștri și ne facem griji cu privire la viitor – dar grijile noastre sunt acelea ale fiecărui părinte: cum își vor croi copiii noștri drum prin lumea dură și complexă în care trăim? Noi am fost în măsură să le oferim un viitor sigur aici, în mediul rural. Dar, vor rămâne ei aici? Sperăm că da.

Aici la fermă, avem tehnologie de ultimă oră. Folosim GPS, telefoanele celulare și alte dispozitive mobile, pentru orice, de la prognoze meteo, la monitorizarea prețurilor de pe piață, verificarea livrării de produse și cartografierea fermei. Satul este plin de viață. Avem cafenele la ambele ferme ale noastre. Găzduim nunți și alte întâlniri de afaceri în clădirile transformate. În Franța, avem ca ocupație secundară organizarea de petreceri pentru copii la sfârșit de săptămână. Curtea interioară închisă dă fermei aspectul unui castel, și am cumpărat costume și oferim banchete medievale.

Așa că, în 2012, roata s-a întors făcând un ciclu complet. La fel ca bunicul meu în urmă cu 50 de ani, noi hrănim oamenii în toată Europa și în afara ei. Dar în zilele noastre vom face mult mai mult – având grijă de mediul înconjurător, gestionarea resurselor naturale limitate pe care le avem, și dotarea cu ultimele evoluții tehnologice. M-am implicat de asemeea și ajutorarea comunității locale. Dar venitul nostru principal provine încă din agricultură.

Sunt fericit că am familia în jurul meu după toți acești ani, și mândru că practicăm încă agricultura. A fost, și încă este, o viață grea, dar este una plină de satisfacții. Oamenii vor avea nevoie mereu de alimente, astfel încât vor avea nevoie mereu de agricultori. În perioade de turbulențe economice și financiare încă mai avem pământul nostru. Și pământul va lucra mereu pentru noi, pentru a ne da alimentele care avem nevoie, cu condiția să avem grijă de el. Acum este rândul tinerilor să scrie următorul capitol din povestea care ne leagă de țara noastră.