A fost odată ca niciodată un comerciant turc în vârstă din Ada Kaleh, care era foarte respectat de toți cei care îl cunoșteau. El a avut trei fii și a fost o regulă a vieții sale să-i trateze pe toți exact la fel. Ori de câte ori unul primea un cadou, celorlalți doi le oferea fiecăruia o valoare egală. Într-o zi acest om vrednic s-a îmbolnăvit și a murit, lăsându-și toate bunurile moștenire către cei trei fii ai săi în părți egale.
Singura dificultate care a apărut a fost cu stocul de miere. Erau exact douăzeci și unu de butoaie. Bătrânul a lăsat instrucțiuni ca nu numai fiecare fiu să primească o cantitate egală de miere, dar trebuia să primească exact același număr de butoaie, și să nu fie transferat miere dintr-un butoi în altul din cauza pierderilor implicate. Acum, deoarece șapte dintre aceste butoaie erau pline cu miere, șapte erau pe jumătate pline și șapte erau goale, și-au dat seama că este dificil de găsit o rezolvare, mai ales că fiecare frate s-a opus să ia mai mult de patru butoaie cu aceeași descriere – complete , pe jumătate pline sau goale. Puteți arăta cum au reușit să facă o împărțire corectă a mierii?
Singurul mod în care butoaiele ar putea fi împărțite în mod egal între cei trei frați, astfel încât fiecare să primească câte 3,5 butoaie de miere și câte 7 butoaie din total, este următorul:
Plin Jumptate Gol
A 3 1 3
B 2 3 2
C 2 3 2
Ar mai exista un alt mod în care împărțirea ar putea fi făcută, dacă nu ar fi fost obiecția ca niciun frate să nu ia mai mult de patru butoaie din aceeași descriere. Dacă nu ar exista această condiție, B ar putea lua exact ca A de mai sus, și apoi i-ar rămâne lui C un butoi complet, cinci butoaie pe jumătate pline și un butoi gol. Se va vedea astfel că, în oricare caz, doi frați ar trebui să primească același număr de butoaie din fiecare tip.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns