Omul însă nu urmă această sugestie, doar stătea acolo cu mâinile în buzunarele pantalonilor și râse cu voce tare.
„Vezi,” spuse el la fetei, „Am avut foarte mare dreptate. Domnului îi este rău doar aici, nu în general.” Tânăra zâmbi şi ea, dar bătu ușor brațul bărbatului cu vârfurile degetelor, ca și cum acesta şi-ar fi permis să se distreze prea mult pe seama lui Ion. „Deci, ce zici?” spuse omul, încă râzând, „Eu chiar vreau să-l conduc pe acest domn afară de aici.„
„Aşa să fie, atunci„, spuse fata, înclinând scurt capul fermecător. „Nu vă faceți griji prea mult despre faptul că el râde,” spuse fata lui Ion, care deveni nefericit încă o dată și se uită liniștit în fața lui, ca și cum nu ar mai fi avut nevoie de nicio altă explicaţie. „Acest domn – pot să vă prezint?” – (omul confirmă dând din mână) – „deci, treaba acestui domn este de a oferi informații. El oferă toate informațiile de care au nevoie cei care așteaptă, întrucât instanță noastră și birourile sale nu sunt foarte bine cunoscute în rândul publicului el întreabă destul de mult. Are un răspuns pentru fiecare întrebare, puteți să-l încercați, dacă doriţi. Dar asta nu e singura lui distincție, alt atu este eleganța hainelor lui. Noi, adică toți cei care lucrăm în birourile de aici, ne-am decis ca cel care dă informaţii ar trebui să fie îmbrăcat elegant întrucât are mereu de a face cu acuzaţi și este primul cu care dau ochii aceştia, așa că trebuie să dea o primă impresie de demnitate. Noi ceilalţi mi-e teamă, după cum puteți vedea doar uitându-vă la mine, suntem îmbrăcaţi foarte prost și de modă veche, și nu prea ne interesează să cheltuim prea mult pe haine, întrucât nu prea părăsim mai niciodată birourile, chiar dormim aici. Dar, așa cum am spus, am decis ca persoana cu informaţii ar trebui să aibă haine frumoase. Întrucât conducerea de aici este destul de stranie în acest sens, și lasă totul pe seama noastră, am strâns bani – unii acuzaţi au contribuit şi ei – și i-am cumpărat aceste haine minunate si altele în plus. Deci, totul este pregătit pentru el ca să dea o impresie bună, doar că el strică totul de fiecare dată râzând și speriind oamenii.„
„Așa este„, spuse bărbatul, râzând de ea, „dar nu înțeleg de ce explici toate intimităţile noastre domnului, sau mai degrabă de ce îl baţi la cap cu ele, sunt sigur că nu îl interesează deloc. Uită-te la el cum stă acolo, e clar că îl preocupă propriile probleme.„
Ion nu simţi nevoia să îl contrazică. Intenția fetei s-ar putea să fi fost bună, poate că intenţiona să îi distragă atenția sau să-i dea posibilitatea să-şi revină, dar încercarea nu a funcționat.
„A trebuit să-i explic de ce ai râs,” spuse fata. „Cred că a fost o insultă.„
„Cred că ne-ar ierta insulte chiar mai mari dacă în cele din urmă l-am scoate afară„. Ion nu spuse nimic, nici măcar nu se uită în sus, îi tolera pe cei doi care discutau despre el ca despre un obiect, ceea ce i se chiar potrivea foarte bine. Dar brusc simți mâna celui cu informaţiile pe un braț și mâna tinerei femei pe celălalt. „Hai sus, deci, sunteţi sleit de puteri,” zise persoana cu informaţiile.
„Vă mulțumesc foarte mult, la amândoi,” spuse Ion, plăcut surprins, ridicându-se încet și ghidat de aceste mâini nefamiliare sprijinit de unde avea cea mai mare nevoie. În timp ce se apropiau de coridor, fata îi spuse încet lui Ion la ureche,
„Trebuie să par că cred că este foarte important să prezentăm pe cel cu informaţiile într-o lumină bună, dar nu ar trebui să vă îndoiţi de ceea ce spun, vreau să spun doar adevărul. El nu are inima împietrită. Nu e chiar treaba lui să ajute acuzaţii să ajungă afară dacă nu se simt bine, dar el o face oricum, după cum puteți vedea. Nu cred că vreunul dintre noi are inima împietrită, poate am dori să ajutăm, dar lucrând pentru judecătorie este ușor să dăm impresia că suntem reci și nu dorim să ajutăm pe cineva. Asta mă face sp mă simt destul de tristă.„
„N-aţi vrea să luaţi loc puţin?” întrebă persoana cu informații, erau deja pe coridor și chiar în fața inculpatului cu care Ion vorbise mai devreme. Lui Ion îi fu aproape rușine să fie văzut de acesta, mai devreme stătuse aşa de drept în picioare în fața lui, iar acum trebuia să fie susținut de cei doi, cu pălăria lui ţinută în echilibru de cel cu informaţiile, cu părul ciufulit și transpiraţia prelingându-i-se de pe frunte. Dar inculpatul părea să nu observe nimic din ceea ce se întâmplă, stătea doar acolo cu umilință, ca şi cum şi-ar fi cerut scuze persoanei cu informaţiile pentru că era acolo. Acesta uită pe lângă el.
„Știu„, spuse el, „că dosarul meu nu poate fi soluționat astăzi, nu încă, dar am venit oricum, m-am gândit, am crezut că pot aștepta aici, oricum e duminică azi, am destul timp, şi nu deranjez pe nimeni aici.„
„Nu e nevoie să vă cereţi atâtea scuze,” declară cel cu informaţiile, „este foarte lăudabil că sunteţi atât de atent. Ocupaţi spațiu aici când nu aveți nevoie dar atâta timp cât nu îmi staţi în cale nu voi face nimic pentru a vă opri să urmăriţi evoluţia cazului dumneavoastră cât de mult doriţi. Când cineva a văzut atât de mulți oameni care îşi neglijează rușinos cazurile lor, învață să aibă răbdare cu oameni ca dvs. Luaţi loc.„
„E foarte bine cu acuzaţii,” șopti fata. Ion dădu din cap, dar începu să se miște din nou când cel cu informațiile repetă,
„N-aţi vrea să staţi aici o vreme?„
„Nu„, spuse Ion, „nu vreau să mă odihnesc.” Vroia să pară cât mai hotărât dar, în fapt, i-ar fi prins foarte bine să ia loc. Era ca și cum ar fi suferit de rău de mare. Se simțea ca și cum ar fost pe o navă pe o mare agitată, ca și cum apa ar fi izbit zidurile din lemn, cu un tunet din adâncurile coridorului ca și cum torentul de apă se revărsa peste el, cu coridorul leagănându-se și acuzaţii în aşteptare de fiecare parte a acestuia ridicându-se și scufundându-se de fiecare dată. Toate acestea făceau calmul fetei şi al celui cu informaţiile cu atât mai de neînțeles. Era la mila lor, dacă i-ar fi dat drumul, ar fi căzut ca o scândură. Aruncau priviri atente ici și colo, Ion putea simți uniformitatea pașilor lor dar nu putea face la fel, fiind aproape târât. În cele din urmă observă că îi vorbeau, dar nu înțelegea ce spuneau, tot ce auzea era un zgomot care a umplea tot spațiul și prin care părea să răzbată un sunet mai înalt, continuu, uniform, ca o sirenă.
„Mai tare„, șopti el cu capul în jos, rușinat că a trebuit să îi roage să vorbească mai tare deşi știa că vorbeau destul de tare, chiar dacă pentru el era de neînțeles. În cele din urmă, un curent de aer rece îi suflă în față, ca și cum o gaură s-ar fi produs în peretele din fața lui, și alături de el auzi pe cineva spunând,
„Mai întâi el spune că vrea să meargă, și apoi poţi să-i spui de o sută de ori că aceasta este calea spre ieșire, că nu se mișcă.„
Ion devenit conștient că era în picioare cu fața spre ieșire, și că tânăra deschisese ușa. Părea că toate puterile îi reveniseră dintr-o dată, și pentru a gusta din libertate păşi direct spre una dintre scări și îşi luă la revedere acolo de la însoţitorii săi, care îi făcură o reverenţă.
„Vă mulțumesc foarte mult„, repetă, dând mâna cu ei încă o dată și nu le dete drumul decât când îşi dădu seama că le erat greu să suporte aerul relativ curat de pe scară după ce au respirat atât de mult timp aerul din birouri. Acestora le era greu să răspundă, și tânăra femeie chiar ar fi căzut, dacă Ion nu închidea ușa extrem de rapid. Ion se opri apoi pentru un timp, pieptănându-şi părul cu ajutorul unei oglinzi de buzunar, îşi luă pălăria de pe treapta următoare – probabil că persoana cu informaţiile o aruncase acolo – și apoi coborî rapid pe trepte foarte vioi și cu salturi lungi care contrastau atât de mult cu starea sa anterioară că aproape îl speriară. Starea lui normală de sănătate nu-i făcuse niciodată astfel de surprize. Corpul lui se revolta oare și intenţiona să-i provoace şi alte probleme după ce se adaptase aşa de uşor la cele dinainte? Nu respingea chiar de tot ideea că ar trebui să consulte un medic data viitoare când va avea ocazia, dar orice ar fi făcut – și îşi promise aceasta – va petrece toate diminețile de duminică, pe viitor, mai bine decât în dimineaţa asta.
(Traducere şi adaptare după Der Process, de Franz Kafka)
Lasă un răspuns