Dezbaterile în curs de desfășurare privind accesul deschis la literatura de specialitate sunt multiple și complicate prin puncte de vedere diferite și adesea polarizate din partea părților interesate implicate. În etapa actuală, accesul deschis a devenit o problemă globală, care este esențială pentru toți cei implicați în publicarea științifică, inclusiv politicieni, editori, finanțatori de cercetare, guverne, societăți învățate, bibliotecari și comunități academice, să fie bine informați cu privire la istoria, beneficiile și capcanele accesului deschis. Cu toate acestea, există o lipsă generală de consens cu privire la posibilele și dezavantajele potențiale ale accesului deschis la mai multe niveluri.
Accesul la literatura de specialitate este esențial pentru întreprinderile inovatoare și pentru o serie de servicii guvernamentale și neguvernamentale. În plus, accesul deschis are potențialul de a salva atât pentru editori cât și pentru finanțatorii de cercetare resurse considerabile financiare și poate oferi unele beneficii economice jurnalelor tradiționale pe bază de abonament. Impactul societal al accesului deschis este puternic, în special în ceea ce privește avansarea inițiativelor în domeniul științei și echilibrarea condițiilor de joc pentru cercetătorii din țările în curs de dezvoltare. Accesul deschis înlocuie toate modurile alternative de acces la literatura științifică, permițând reutilizarea nerestricționată și stabilitatea pe termen lung independent de constrângerile financiare ale editorilor tradiționali care împiedică schimbul de cunoștințe. Cu toate acestea, accesul deschis are potențialul de a deveni nesustenabil pentru comunitățile de cercetare, dacă opțiunile cu costuri ridicate sunt permise să continue să prevaleze pe o piață de publicare științifică pe scară largă. Accesul deschis rămâne doar una dintre provocările multiple cu care se confruntă în prezent sistemul de publicare științifică. Cu toate acestea, acesta oferă o bază pentru creșterea implicării cercetătorilor în ceea ce privește standardele etice ale publicării și implicațiile mai largi ale „cercetării deschise”.
Accesul deschis (Open Acces, OA) se referă la eliminarea obstacolelor majore în calea accesării, partajării și reutilizării rezultatelor cercetărilor științifice. Motivul este că procesul de cercetare este facilitat prin asigurarea unui acces rapid și răspândit la rezultatele cercetărilor, astfel încât toate comunitățile să aibă posibilitatea de a se baza pe ele și de a participa la conversații științifice. Ca atare, principalii factori determinanți ai OA se referă la egalitatea în interiorul și între comunități, precum și la depășirea diviziunii globale de cercetare nord-sud. Există în prezent peste 700 de politici și mandate ale OA înregistrate la nivel mondial de la o serie de institute de cercetare și organisme de finanțare. OA se referă la documentele puse la dispoziție prin două căi principale: ruta de aur și ruta verde (Harnad et al., 2008). Ruta de aur se referă la articole de cercetare accesibile în mod liber la momentul publicării. Acest traseu este adesea, deși nu întotdeauna, însoțit de taxe de procesare a articolelor (APC). Ruta verde se referă la auto-arhivarea autorului, în care articolele sunt recenzate de colegi și/sau nu sunt tipărite online la un depozit instituțional, și/sau pe un site web personal. Acest traseu este adesea dependent de politicile jurnalului sau ale editorilor privind auto-arhivarea. Unii editori au nevoie de o perioadă de embargo înainte ca depunerea în registrele publice să fie permisă. Aceste embargouri sunt aplicate pentru a evita reducerile putative ale venitului din abonament datorită unei astfel de autocrificări, deși există puține dovezi care să susțină existența unor astfel de embargouri. Ruta verde este, de asemenea, posibilă prin reținerea drepturilor de autor, în care autorii acordă în mod preferențial drepturi exclusive exclusiv instituțiilor lor înainte de a publica orice lucrări. Instituția are apoi capacitatea de a publica articole de la acești autori în regim OA fără a solicita permisiunea editorilor. Prin intermediul acestor căi duale, aproape 25% din toate documentele științifice arhivate pe Web sunt acum obținute prin OA pe Internet.
Un aspect esențial rămâne: accesul universal sau chiar marginalizat la aproximativ 75% din articole nu este posibil în mod direct decât dacă cineva se află într-o poziție privilegiată de a lucra la un institut care are acces la aceste articole, sau are destui bani pentru a plăti (dat fiind că unele jurnalele oferă această caracteristică, altele nu). Abonamentele la toate revistele evaluate de colegi nu sunt accesibile pentru niciun individ, institute de cercetare sau universitate. În consecință, impactul potențial al articolelor de cercetare nu este realizat pe deplin, împiedicând progresul științific printr-o lipsă de utilizare, afectând în același timp recunoașterea cercetătorilor individuali și finanțatorii care susțin munca lor.
Din cauza acestor probleme, accesul liber și nerestricționat la literatura de cercetare primară a devenit un obiectiv global al mișcării OA. Creșterea constantă a OA în ultimele două decenii a necesitat negocieri atente între o serie de părți interesate (de exemplu, bibliotecari, finanțatori, cadre universitare). O mare parte din forța motrice din spatele acestei schimbări globale a avut loc printr-o combinație de inițiative de advocacy directe, de bază și de reforme politice de la universități, finanțatori și guverne. Dezbaterile privind beneficiile oferite de OA pentru accesul bazat pe bază de abonament se bazează adesea pe valoarea crescută pentru cadrele universitare. Cu toate acestea, accesul crescut are beneficii mai largi pentru cercetare prin vizibilitate sporită, facilitarea inovării de către întreprinderi și scăderea presiunii financiare asupra bibliotecilor academice / de cercetare (cunoscute mai degrabă drept „criza seriilor”). În plus, accesul sporit la rezultatele științifice ar putea contribui la promovarea unei culturi a educației științifice și a alfabetizării, care ar putea avea un impact direct asupra politicii publice, în special în domenii precum schimbările climatice și globalizarea sănătatea, precum și creșterea angajamentului public în cercetarea științifică. OA include de asemenea un aspect moral, în care accesul la cunoștințele și informațiile științifice este considerat o caracteristică fundamentală a egalității umane globale. De exemplu, articolul 27 din Declarația Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Omului prevede că „Orice persoană are dreptul să participe liber la viața culturală a comunității, să se bucure de artă și să împărtășească progresul științific și beneficiile sale”.
O scurtă istorie a accesului deschis
Mișcarea OA este intrinsec legată de dezvoltarea Internetului și de modul în care a redefinit comunicarea și publicarea. Cu disponibilitatea sporită a lărgimii de bandă a Internetului, articolele tipărite au devenit practic redundante, iar schimbul de informații nu a fost niciodată mai ieftin. În consecință, costurile per articol de cercetare ar trebui să fie scăzut ca urmare a faptului că nu se vor investi resurse materiale în publicațiile de tipărire și distribuție. Prin urmare, nemulțumirea pe scară largă a modelului tradițional de publicare a crescut, ceea ce a dus la mișcarea OA și la inovațiile concomitente în publicarea științifică. O cronologie completă a mișcării OA este furnizată ca parte a directorului Open Access.
Interesul în utilizarea internetului pentru facilitarea accesului la cercetările științifice care au avut loc în anii ’90, a culminat cu conferința din 2001 a Institutului pentru o Societate Deschisă din Budapesta, intitulată „Bursa gratuită online”. Rezultatul acestei conferințe a fost lansarea inițiativei Budapest Open Access Initiative (BOAI), care este recunoscută ca fiind unul dintre punctele de definire a mișcării OA. BOAI a fost prima inițiativă care folosea termenul „Open Access” și a articulat următoarea definiție:
”Prin „acces liber” la [literatura de specialitate revizuită prin peer review], înțelegem disponibilitatea sa liberă pe internetul public, permițând utilizatorilor să citească, să descarce, să copieze, să distribuie, să tipărească, să caute sau să se lege de textele complete ale acestor articole, să le acceseze cu crawlere pentru indexare, să le transmită ca date către software sau să le folosească în orice alt scop legal, fără bariere financiare, juridice sau tehnice altele decât cele inseparabile de a avea acces la internet în sine. Singura constrângere privind reproducerea și distribuția și rolul exclusiv al drepturilor de autor în acest domeniu ar trebui să fie acela de a da autorilor controlul integrității muncii lor și dreptul de a fi recunoscut și citat în mod corespunzător.”
Această definiție este, în linii mari, echivalentă cu licența Creative Commons Attribution (CC-BY), care este considerată un standard pentru OA. Un rezultat al mișcării OA în creștere este creșterea numărului de editori exclusiv ai OA, care publică exclusiv conținut digital și au demonstrat că un astfel de model de afaceri este fezabil din punct de vedere financiar (dar nu susține neapărat ecosistemul jurnalistic actual). Unii dintre acești editori sunt pentru profit, iar unele sunt non-profit. De exemplu, pionierii editorilor OA BioMed Central (pentru profit) și Biblioteca publică a științelor (PLOS) (non-profit) au fost înființate la începutul anilor 2000 și rămân în continuare companii de publicare de afaceri OA până în prezent. Mai recent, publicarea OA a câștigat un ritm din ce în ce mai mare în rândul cercetătorilor, finanțatorilor și guvernelor. Acest lucru a condus la o proliferare a abordărilor inovatoare de publicare și o serie de politici diferite față de finanțatorii de cercetare și institutele care mandatează OA. Toate aceste politici diferite și modelele de afaceri noi, combinate cu editorii tradiționali care lansează propriile titluri și programe OA, au făcut ecosistemul general al OA destul de complex.
Chiar și cu această prevalență crescândă a editorilor care facilitează OA în literatura de specialitate, OA este încă greu omniprezentă. S-a estimat că numărul total de articole publicate în 2006 a fost de aproximativ 1.350.000. Dintre acestea, 4,6% au devenit imediat accesibile și alte 3,5% au devenit accesibile după o perioadă de embargo, de obicei de un an. În plus, copii în procentaj de 11,3% pot fi găsite în depozite sau pe paginile autorilor. Deoarece Institutul Național de Sănătate din S.U.A. (NIH) a mandatat arhivarea articolelor în depozitul public al PubMed Central în 2008, numărul cumulativ de articole OA din PMC a crescut mai mult decât numărul articolelor non-OA. În 2013, procentul total al articolelor OA disponibile a fost estimat la 24% din documentele academice în limba engleză accesibile pe Web.
Deși aceste estimări arată că OA este în creștere, întregul potențial al OA este departe de a fi atins. S-a subliniat faptul că 62% dintre reviste (din cei 100 de editori de jurnale indexați de SCOPUS) susțin imediat ruta verde OA de către autori, 4% impun un embargo de 6 luni și 13% impun embargoul de 12 luni . Ca atare, 79% din articolele publicate in orice an recente ar putea fi deja OA in termen de 12 luni de la publicarea lor prin ruta verde OA, 62% dintre acestea imediat dacă autorii s-ar auto-arhiva în mod corespunzator. Deconectarea dintre practică și ceea ce este permis are trei explicații potențiale: (i) cercetătorii nu sunt siguri dacă au dreptul legal de a se auto-arhiva, (ii) se tem că ar putea pune în pericol acceptarea articolului lor pentru publicare și (iii) ) ei cred că auto-arhivarea poate fi dificilă. Cercetătorii financiari și instituțiile din întreaga lume încep acum să-și dea seama că trebuie să-și schimbe condițiile pentru a face OA obligatorie pentru a contracara aceste concepții greșite de autoreglare. Marea majoritate a cercetătorilor (81%) ar respecta OA obligatoriu dacă ar fi o condiție de finanțare. Pe de altă parte, merită menționat faptul că asigurarea respectării politicilor OA stabilite de instituțiile de cercetare este destul de dificilă. Unele instrumente ajută instituțiile să urmărească respectarea politicii lor de OA.
Sursa: Tennant JP, Waldner F, Jacques DC et al. The academic, economic and societal impacts of Open Access: an evidence-based review F1000Research 2016, 5:632 (https://doi.org/10.12688/f1000research.8460.3)
Lasă un răspuns