Alcoolul și obezitatea
Multe studii au fost efectuate pe relația dintre consumul de alcool și obezitate. Deși aceste băuturi furnizează cantităţi semnificative de calorii (1 gram de alcool contribuind cu 7 kcal în timp ce glucidele contribuie cu 4 kcal pe gram), cele mai multe studii sunt de acord că consumatorii „rezonabili”, sunt mai puțin afectaţi de obezitate decât non-consumatorii de alcool.
Acest rezultat contra-intuitiv ar putea apărea de la termogeneza crescută de consumul de alcool, dar această explicație nu pare a fi suficientă. Subiecții care beau alcool ar putea fi, de asemenea, mai activi decât hrana media, sau să se hrănească mai puțin. Abstinenții ar putea consuma băuturi mai dulci, comparativ cu persoanele care consumă alcool. Alcoolul – un compus toxic pe termen scurt și pe termen lung – ar putea avea, de asemenea, alte efecte asupra anumitor procese fiziologice, cum ar fi ficatul deteriorat care ar putea absorbi mai puţini nutrienţi.
Consumul excesiv de băuturi alcoolice, în special cele care sunt bogate în zahăr (cocktailuri dulci, vinuri dulci, bere), este corelat cu obezitatea.
Stilul de viață sedentar
Stilul de viață sedentar este un factor major: reducerea drastică a activității fizice ca urmare a dezvoltării transporturilor (auto, transportul public, lifturi …), noi tehnologii (telecomenzi, televizor, calculatoare …) nu permite echilibrarea balanței energetice. Abundența alimentară nu a provocat în mod necesar o creștere a aportului de energie care ar explica epidemia de obezitate. S-a descoperit în prezent o scădere a aportului de energie zilnic, dar care rămâne mai mare decât consumurile de energie zilnice. Acest ultim element este cel care rămâne un factor în obezitate.
Aerul condiționat și încălzirea artificială
Termoreglarea asistată: noi tehnologii din anii 1980 au dus la apariţia aerului condiționat și a climatizării facilitând stabilizarea temperaturii corpului. Organismul nu mai luptă împotriva variațiilor de temperatură nemaiexistând un consum de energie semnificativ în țesutul adipos brun, slăbind sistemul de termoreglare și modificând rata metabolismului de bază.
Tulburări de somn
Modificările de somn care duc la mai multe schimbări neuroendocrine obesogenice cauzează supraconsumul de alimente, dar şi schimbări mai subtile de gestionare a energiei metabolice; mai puțin de 6 ore de somn este recunoscut ca fiind un risc de creştere în greutate, aceasta datorându-se nivelului de leptină mai mic decât cel prezis procentul de grăsime corporală în rândul pacienţilor studiaţi. Este dovedit faptul că reducerea timpului de somn scade beneficiile unui regim de pierdere în greutate. Un studiu australian confirmă rolul lipsei de somn la copii: fiecare oră de somn mai puţin la copii între 3 până la 5 ani se traduce în 0,7 kg mai mult la vârsta de 7 ani faţă de greutatea medie a populației de referință de aceeași vârstă.
Perturbarea ritmului circadian duce, de asemenea, la o scădere a metabolismului.
In utero
Conform unor studii publicate, respectiv în 2010 și 2011, al doilea fiind bazat pe 101 copii, o supragreutate a mamei afectează deja metabolismul fătului și embrionul, anunțând deja tulburari metabolice pentru copil și viitorul adult (durata de viață), ceea ce i-a făcut pe unii cercetatori de la Imperial College din Londra să spună că ar trebui să se înceapă prevenirea in utero.
Un indice de masă corporală ridicat al mamei înainte de sarcină predispune la copii statistic mai mari, și a căror ficat este mai bogat în grăsimi, și cu un risc crescut de tulburări metabolice.
Factorii de mediu „obesogeni”
În cazul în care creșterea prevalenței obezității se observă şi la alte specii de animale decât oamenii, există toate motivele să se ia în considerare cauzele de mediu. Un studiu în 2011 pentru peste 20.000 de animale din 12 de specii (maimuțe, primate mari, pisici, câini, marmote, șobolani, șoareci, în special) care trăiesc în medii diferite, a arătat o creştere extrem de importantă în prevalența obezității . Endocrinele sau metabolicele perturbatorii, precum și anumite infecții virale (în special adenovirus AD-36) sunt două tipuri de cauze deosebit de interesante de mediu, dar unii iau în considerare, de asemenea, reprogramarea epigenetică ca răspuns la schimbări în abundența de alimente, absența animalelor de pradă, și apariția unor noi factori de stres.
Factori „obesogeni” au fost suspectaţi și apoi detectaţi (de exemplu, derivați ai butilstaniu) în corpul uman, și studiaţi de către filosofii științei de ceva timp.
Ei nu sunt bine identificaţi, dar au fost recent (februarie 2012) confirmaţi, în urma constatării de către cercetătorii americani a unei creșteri constante în prevalența obezității în Statele Unite ale Americii (de 150 ani), cu o creștere ușoară dar semnificativă statistic în 2000-2010. În 2011, în Statele Unite ale Americii, mai mult de 35% din adulţi şi aproape 17% din copiii cu vârstă între 2-19 ani, sunt obezi, și fiecare a treia persoană este supraponderală. Mai mulot chiar, la oameni, chiar și cei cu indice mic al masei corporale, au tendința de a câștiga în greutate. Acest flagel afectează multe țări, tot mai multe țări în curs de dezvoltare îngrijorează OMS, şi mai curios, aceasta afectează şi animalele de companie, precum și animalele de laborator (șobolani, maimuțe), ca și șobolanii urbani, a căror greutate corporală medie a crescut, de asemenea, în primul deceniu al secolului XX, ceea ce potrivit lui Y. C. Klimentidis (biosatistician și genetician la Universitatea din Alabama din Birmingham) ar trebui să ne alerteze, aşa cum canarii alertau minerii de prezența exploziilor de gaze din mine în secolul al XIX-lea. Toate aceste tendințe nu par a fi explicabile numai de factorii comportamentali (alegeri alimentare, exerciţii fizice), și solicită o explicație și o acţiun pentru mediu.
Prin urmare, există în prezent un de dovezi convingătoare că substanțele chimice „obesogene”, toxice sau nu, din industrie și introduse în alimente, apă și mediu, pot modifica procesele metabolice și predispune anumite persoane să ia în greutate. Acestea includ produse chimice, medicamentoase, sau fito sanitare.
Perturbatoare ale sistemului endocrin
O altă schimbare recentă în istoria umană este poluarea sistemului endocrin cu produse de sinteză chimică. Perturbatoarele sistemului endocrin, şi mai ales poluanții organici persistenți, sunt în creștere continuă în număr și cantitate în mediul și în organism. Capacitatea lor de a imita sau a se opune unor hormoni (estrogeni, testosteroni, hormoni tiroidieni, în special) a fost demonstrată, și mai multe tipuri de probe îi indică drept suspecți în recenta „epidemie” de obezitate la nivel mondial.
Având în vedere această acumulare de dovezi in vitro, in vivo și epidemiologic, că aceste pesticide, plastifianți, agenți antimicrobieni, și ignifuge acționează ca perturbatori de metabolism în obezitate, dar și sindromul metabolic, şi diabetul zaharat de tip 2, s-a convenit în prezent ca acestea să fie numite perturbatoare metabolice sau ale metabolismului.
Mediu farmaceutic
Factorii iatrogeni sunt cunoscuţi. Psihotrope:
- neuroleptice
- antidepresive (în special cele mai vechi, cum ar fi triciclice dar şi duloxetină)
- benzodiazepine
- litiu
Tratamente hormonale (inclusiv contraceptivele orale sau injectabile), inclusiv:
- estrogen
- progestine
- androgeni
Dar, de asemenea, unele antiepileptice și analgezic neurotrope, medicamente anti-cancer, antidiabetice (în special glitazone), unele antihistaminice, corticosteroizi, anumiți derivați de ergot utilizate în tratamentul de bază al migrenelor.
Mediu microbiologic
Mai multe studii recente au arătat o asociere între starea ecologiei microbiene a intestinului (microbiota) și obezitate. Pierderea în greutate este, de asemenea, însoțită de o tendință de a restabili flora intestinală. Acest lucru are un impact asupra inflamaţiei, sensibilitate la insulină şi acumularea de grăsime, trei factori implicaţi în obezitate.
Lasă un răspuns