Antreprenoriat social: Definiție, caracteristici și provocări

Antreprenoriatul social este o abordare a indivizilor, a grupurilor, a companiilor nou-înființate sau a antreprenorilor, în care aceștia dezvoltă, finanțează și implementează soluții la probleme sociale, culturale sau de mediu. Acest concept poate fi aplicat unei game largi de organizații, care variază în mărime, scopuri și credințe. Antreprenorii cu scop lucrativ măsoară de obicei performanța folosind metrici de afaceri, cum ar fi profitul, veniturile și creșterea prețurilor acțiunilor. Întreprinzătorii sociali, cu toate acestea, sunt fie non-profit, fie îmbină scopurile cu scop lucrativ cu generarea unei „returnări la societate” pozitive. Prin urmare, utilizează valori diferite. Antreprenoriatul social încearcă în mod obișnuit să atingă obiective sociale, culturale și de mediu largi asociate adesea cu sectorul voluntar în domenii precum reducerea sărăciei, îngrijirea sănătății și dezvoltarea comunității.

Uneori, întreprinderile sociale profitabile pot fi înființate pentru a sprijini obiectivele sociale sau culturale ale organizației, dar nu ca un scop în sine. De exemplu, o organizație care își propune să ofere locuințe și locuri de muncă persoanelor fără adăpost poate conduce un restaurant, atât pentru a strânge bani, cât și pentru a oferi locuri de muncă persoanelor fără adăpost.

Din 2010, antreprenoriatul social a fost facilitat de utilizarea internetului, în special a rețelelor sociale și a site-urilor de socializare. Aceste site-uri web permit antreprenorilor sociali să ajungă la numeroase persoane care nu sunt încă apropiate din punct de vedere geografic și care împărtășesc aceleași obiective și îi încurajează să colaboreze online, să învețe despre probleme, să difuzeze informații despre evenimentele și activitățile grupului și să strângă fonduri prin activități specifice.

În ultimii ani, cercetătorii solicită o mai bună înțelegere a ecosistemului în care există antreprenoriatul social și a activităților sociale. Acest lucru îi va ajuta să formuleze o strategie mai bună și să-și atingă obiectivul dublu.

Definiție modernă

Conceptul de antreprenoriat social a apărut în anii 1980 și de atunci, a câștigat mai mult impuls. În ciuda acestui fapt, după zeci de ani de eforturi pentru a găsi un teren comun pentru a defini conceptul, nu s-a ajuns la un consens. Dinamicitatea obiectului și multiplicitatea lentilei conceptuale folosite de cercetători a făcut imposibilă captarea acestuia, în așa fel încât cercetătorii l-au comparat cu o fiară mitologică Cercetătorii au medii diferite, generând o mare disparitate de conceptualizări. Acestea ar trebui să fie aranjate în 5 grupuri de semnificații, în funcție de accentul acordat și de cadrul conceptual asumat de cercetător. Primul grup de autori se concentrează pe persoana antreprenorului, fiind definiția principală. J. G. Dees susține că antreprenoriatul social este rezultatul și crearea unui lider deosebit de creativ și inovator.

Antreprenorii sociali pot include o serie de tipuri de carieră și medii profesionale, variind de la asistență socială și dezvoltare comunitară la antreprenoriat și științe ale mediului. Din acest motiv, este dificil să se determine cine este un antreprenor social. David Bornstein a folosit chiar și termenul „inovator social” în mod interschimbabil cu antreprenorul social, datorită strategiilor creative, netradiționale, pe care le folosesc mulți antreprenori sociali. Pentru o definiție mai clară a ceea ce presupune antreprenoriatul social, este necesar să se stabilească funcția antreprenoriatului social în afară de alte activități de voluntariat și de activități caritabile și să se identifice limitele în care își desfășoară activitatea antreprenorii sociali. Unii cercetători au susținut restricționarea termenului la fondatorii organizațiilor care se bazează în primul rând pe veniturile obținute (adică venituri obținute direct din consumatorii plătitori), mai degrabă decât venituri din donații sau subvenții. Alții au extins acest lucru pentru a include lucrări contractate pentru autoritățile publice, în timp ce altele includ subvenții și donații.

Antreprenoriatul social în societatea modernă oferă o formă altruistă de antreprenoriat care se concentrează pe beneficiile de care societatea poate profita. Dacă comportamentul sau motivele unei persoane sunt altruiste, ele arată preocuparea față de fericirea și bunăstarea altor oameni, mai degrabă decât pentru ei înșiși. Pur și simplu, antreprenoriatul devine un efort social atunci când transformă capitalul social într-un mod care afectează pozitiv societatea. Este privit ca fiind avantajos deoarece succesul antreprenoriatului social depinde de mulți factori legați de impactul social cărora întreprinderile tradiționale corporative nu le acordă prioritate. Antreprenorii sociali recunosc problemele sociale imediate, dar caută, de asemenea, să înțeleagă contextul mai larg al unei probleme care traversează discipline, domenii și teorii. Obținerea unei înțelegeri mai ample a modului în care o problemă are legătură cu societatea le permite antreprenorilor sociali să dezvolte soluții inovatoare și să mobilizeze resursele disponibile pentru a afecta societatea globală mai mare. Spre deosebire de întreprinderile tradiționale corporative, întreprinderile de antreprenoriat social se concentrează pe maximizarea câștigurilor în satisfacția socială, mai degrabă decât pe maximizarea câștigurilor de profit. Atât agențiile private, cât și cele publice din întreaga lume au avut inițiative de miliarde de dolari pentru a împuternici comunitățile și persoanele defavorizate. Un astfel de sprijin din partea organizațiilor din societate, cum ar fi agențiile de ajutor guvernamental sau firmele private, poate cataliza idei inovatoare pentru a ajunge la un public mai larg.

Printre indivizii importanți asociați cu antreprenoriatul social se numără pakistanezul Akhter Hameed Khan, și Bangladeshul Muhammad Yunus, un lider al antreprenoriatului social din Asia de Sud. Yunus a fost fondatorul Grameen Bank, care a fost pionierul conceptului de microcredit pentru sprijinirea inovatorilor din mai multe țări în curs de dezvoltare din Asia, Africa și America Latină. A primit un Premiu Nobel pentru Pace pentru eforturile sale. Alții, cum ar fi fostul primar din Indianapolis, Stephen Goldsmith, au abordat eforturile sociale la nivel local, folosind sectorul privat pentru a furniza servicii la nivel de oraș.

Caracteristici

Bill Drayton a fondat Ashoka în 1980, o organizație care sprijină antreprenorii sociali locali. Drayton le spune angajaților săi să caute patru calități: creativitatea, calitatea antreprenorială, impactul social al ideii și fibra etică. Creativitatea are două părți: stabilirea obiectivelor și rezolvarea problemelor. Antreprenorii sociali sunt suficient de creativi pentru a avea o viziune asupra a ceea ce vor să se întâmple și cum să realizeze această viziune. În cartea lor The Power of Unreasonable People, John Elkington și Pamela Hartigan identifică de ce antreprenorii sociali sunt, așa cum spun ei, nerezonabili. Aceștia susțin că acești bărbați și femei caută profit în producția socială acolo unde alții nu s-ar aștepta la profit. De asemenea, ignoră dovezile care sugerează că întreprinderile lor vor eșua și vor încerca să măsoare rezultatele pe care nimeni nu este echipat să le măsoare. Despre acest lucru, Fundația Schwab spune că antreprenorii au „un zel de a-și măsura și monitoriza impactul. Antreprenorii au standarde ridicate, în special în raport cu eforturile propriei organizații și ca răspuns la comunitățile cu care se angajează. Datele, atât cantitative, cât și calitative , sunt instrumentele lor cheie, care ghidează feedback-ul și îmbunătățirea continuă.” Ashoka operează în mai multe țări.

Calitatea antreprenorială se bazează pe creativitate. Nu numai că antreprenorii au o idee pe care trebuie să o pună în aplicare, ci știu și cum să o implementeze și sunt realiști în viziunea implementării acesteia. Drayton spune că „Antreprenorii au în cap viziunea asupra modului în care societatea va fi diferită atunci când ideea lor va deveni realitate, și nu se pot opri până când ideea respectivă nu devine realitate doar într-un singur loc, ci în întreaga societate.” Acest lucru se manifestă printr-o idee clară a modului în care cred ei că va arăta viitorul și o unitate pentru a face acest lucru să devină realitate. În afară de aceasta, antreprenorii nu sunt mulțumiți de statu quo; vor schimbări sănătoase. Acest proces de schimbare a fost descris ca fiind crearea dezechilibrelor pieței prin conversia activelor antagoniste în complementarități.

Impactul social măsoară dacă ideea în sine va putea provoca schimbări după dispariția fondatorului original. Dacă o idee are o valoare intrinsecă, odată implementată, aceasta va provoca schimbări chiar și fără conducerea carismatică a primului antreprenor. Unul dintre motivele pentru care acești antreprenori sunt nerezonabili este că nu sunt calificați pentru sarcina pe care o asumă. Majoritatea antreprenorilor nu au studiat abilitățile necesare implementării ideilor lor. În schimb, aduc o echipă de oameni calificați în jurul lor. Ideea este cea care atrage această echipă.

Fibra etică este importantă, deoarece liderii care sunt pe cale să schimbe lumea trebuie să fie de încredere. Drayton le-a descris acest lucru angajaților săi sugerându-le să-și imagineze o situație care îi înspăimântă și apoi să plaseze candidatul în situația respectivă. Dacă se simt confortabil în acest scenariu, antreprenorul are fibre etice. Un atribut distinctiv al antreprenorilor este că aceștia rareori își asumă merite pentru schimbări. Ei insistă că schimbarea pe care au adus-o se datorează tuturor celor din jur. De asemenea, tind să fie conduși de emoție; nu încearcă în primul rând să obțină profit, ci să abordeze suferința. Muhammad Yunus spune despre această caracteristică: „El (sau ea) concurează pe piață cu toți ceilalți concurenți, dar este inspirat de un set de obiective sociale. Acesta este motivul de bază pentru a fi în afaceri”.

Provocări

Deoarece lumea antreprenoriatului social este relativ nouă, există multe provocări cu care se confruntă cei care se afundă în domeniu. În primul rând, antreprenorii sociali încearcă să prezică, să abordeze și să răspundă creativ la problemele viitoare. Spre deosebire de majoritatea antreprenorilor de afaceri, care abordează deficiențele actuale ale pieței, antreprenorii sociali abordează probleme ipotetice, nevăzute sau adesea mai puțin cercetate, precum suprapopularea, sursele de energie nesustenabile, lipsa de alimente. Înființarea de afaceri sociale de succes pe soluții doar potențiale poate fi aproape imposibilă, deoarece investitorii sunt mult mai puțin dispuși să sprijine întreprinderile riscante.

Lipsa investitorilor dornici duce la a doua problemă în antreprenoriatul social: decalajul salarial. Elkington și Hartigan remarcă faptul că „decalajul salarial între întreprinderile comerciale și sociale … rămâne elefantul din cameră, reducând capacitatea [întreprinderilor sociale] de a atinge succesul și viabilitatea pe termen lung”. Întreprinzătorilor sociali și angajaților lor li se acordă adesea salarii minuscule sau inexistente, în special la începutul proiectelor lor. Astfel, întreprinderile lor se luptă să mențină angajați calificați și dedicați. Deși antreprenorii sociali abordează cele mai presante probleme din lume, aceștia trebuie să se confrunte și cu scepticismul și zgârcenia de la societatea pe care doresc să o servească.

Un alt motiv pentru care antreprenorii sociali eșuează adesea este faptul că oferă de obicei ajutor celor mai puțin capabili să plătească pentru asta. Capitalismul se bazează pe schimbul de capital (cel mai evident, bani) pentru bunuri și servicii. Cu toate acestea, antreprenorii sociali trebuie să găsească noi modele de afaceri care nu se bazează pe schimbul standard de capital pentru a-și face organizațiile sustenabile. Această auto-sustenabilitate este ceea ce distinge întreprinderile sociale de organizațiile de caritate, care se bazează aproape în totalitate pe donații și finanțare externă.

Include texte traduse și adaptate din Wikipedia sub licență CC BY-SA 3.0