Aspecte privind războiul asimetric

Utilizarea terenului

Terenul care limitează mobilitatea, cum ar fi pădurile și munții, poate fi folosit ca multiplicator de forță de către forța mai mică și ca inhibitor de forță împotriva forței mai mari, în special una care operează departe de baza sa logistică. Un astfel de teren se numește teren dificil. Zonele urbane, deși în general au un acces bun de transport, oferă nenumărate poziții defensibile gata făcute cu căi de evacuare ușoare și pot deveni, de asemenea, teren dificil dacă luptele prelungite umplu străzile cu moloz.

”Conturul pământului este un ajutor pentru armată; dimensionarea adversarilor pentru a determina victoria, evaluarea pericolelor și a distanței. Cei care se luptă fără să știe acestea vor pierde.”
— Sun Tzu, Arta războiului

”Gherilele trebuie să se miște printre oameni în timp ce un pește înoată în mare.”
— Mao Zedong.

Un exemplu timpuriu de avantaj al terenului este Bătălia de la Thermopile, 480 î.e.n., unde terenul îngust al unui defileu a fost folosit pentru a canaliza forțele persane, care erau superioare numeric, până la un punct în care nu și-au putut folosi dimensiunea ca avantaj.

În secolul al XII-lea, gruparea neregulată cunoscută sub numele de Asasini au avut succes în statul Nizari Ismaili. „Statul” era format din cetăți (precum Castelul Alamut) construite pe vârfuri strategice ale munților și zone muntoase cu acces dificil, înconjurate de pământuri ostile. Asasinii au dezvoltat tactici pentru a elimina ținte de mare valoare care reprezentau o amenințare pentru securitatea lor, inclusiv cruciați.

În Războiul de Revoluție americană, locotenentul colonel patriot Francis Marion, cunoscut sub numele de „Vulpea de mlaștină”, a profitat de tactici neregulate, linii interioare și sălbăticia din Carolina de Sud colonială pentru a împiedica forțele regulate britanice mai mari.

Partizanii iugoslavi, care au început ca mici detașamente în jurul satelor de munte în 1941, au luptat cu forțele de ocupație germane și alte Axe, profitând cu succes de terenul accidentat pentru a supraviețui în ciuda numărului lor mic. În următorii patru ani, ei și-au forțat încet inamicii înapoi, recuperând centrele și resursele populației, ajungând în cele din urmă la armata iugoslavă obișnuită.

Rolul civililor

Civilii ar putea juca un rol important în determinarea rezultatului unui război asimetric. În astfel de conflicte, când insurgenților le este ușor să se asimileze rapid în populație după un atac, sfaturile privind momentul sau locația activității insurgenților pot submina foarte mult rezistența. Un cadru centrat pe informații, în care civilii sunt văzuți în primul rând ca surse de informații strategice, mai degrabă decât resurse, oferă o paradigmă pentru a înțelege mai bine dinamica unor astfel de conflicte în care schimbul de informații cu civilii este important. Cadrul presupune că:

1. Acțiunea consecință a necombatanților (civili) este schimbul de informații, mai degrabă decât furnizarea de resurse, recruți sau adăpost combatanților.
2. Informațiile pot fi partajate în mod anonim, fără a pune în pericol civilul care le transmite.

Având în vedere ipoteza suplimentară că forța mai mare sau dominantă este guvernul, cadrul sugerează următoarele implicații:

1. Civilii primesc servicii atât de la guvern, cât și de la forțele rebele, ca un stimulent pentru a împărtăși informații valoroase.
2. Violența rebelă poate fi redusă dacă guvernul oferă servicii.
3. Furnizarea de securitate și servicii sunt complementare în reducerea violenței.
4. Victimele civile reduc sprijinul civil pentru grupul de autor.
5. Furnizarea de informații este strâns corelată cu nivelul de anonimat care poate fi asigurat.

Un studiu al literaturii empirice despre conflict nu oferă dovezi concludente cu privire la afirmațiile menționate mai sus. Dar cadrul oferă un punct de plecare pentru a explora în continuare rolul schimbului de informații civile în războiul asimetric.

Război prin procură (proxy)

În cazul în care un război asimetric este desfășurat (în general în mod ascuns) de către presupuși actori neguvernamentali care sunt conectați sau simpatizează cu interesul unei anumite națiuni („actorul de stat”), acesta poate fi considerat război prin procură. Acest lucru se face de obicei pentru a permite actorului de stat să nege implicarea terță. Negarea poate fi importantă pentru a împiedica actorul de stat să fie afectat de acțiuni, pentru a-i permite actorului de stat să negocieze cu aparentă bună-credință, pretinzând că nu este răspunzător pentru acțiunile părților care sunt doar simpatizanți, sau pentru a evita să fie acuzat de acţiuni beligerante sau crime de război. Dacă se dovedește amploarea reală a implicării actorului de stat, această strategie se poate întoarce înapoi; de exemplu vezi Iran-contra și Philip Agee.

Războiul semi-simetric

O nouă înțelegere a războiului a apărut în mijlocul invaziei rusești a Ucrainei din 2022. Deși acest tip de război nu opune o insurgență unei forțe contra-insurgențe, el implică doi actori cu mijloace substanțial asimetrice de a duce războiul. În special, deoarece tehnologia a îmbunătățit capacitățile de luptă, le-a făcut și mai complexe, necesitând astfel mai multă expertiză, instruire, flexibilitate și descentralizare. Armata nominal mai slabă poate profita de aceste complexități și poate încerca să elimine asimetria. Acest lucru s-a observat în Ucraina, deoarece forțele de apărare au folosit un arsenal bogat de rachete antitanc și antiaeriene pentru a anula aparenta superioritate mecanizată și aeriană a forțelor invadatoare, negându-le astfel capacitatea de a conduce operațiuni cu arme combinate. Succesul acestei strategii va fi agravat de accesul la informații în timp real și de incapacitatea adversarului de a-și utiliza propriile forțe la maximul potențialului lor, din cauza unor factori precum incapacitatea de a planifica, a scurta și a executa operațiuni complexe, cu spectru complet.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)