Internetul foloseşte o bază (root) pentru Sistemul pentru Nume de Domenii (Domain Name System, DNS) administrată oficial de Corporaţia Internet pentru Nume şi Numere Desemnate (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers, ICANN). În plus, mai multe organizaţii operează baze DNS alternative (numite adesea alt roots). Aceste sisteme de nume de domenii alternative folosesc propriile lor servere pentru nume de bază şi administrează propriile lor categorii de nume specifice constând din domenii de vârf (top-level domains, TLD) personalizate.
Comitetul pentru Arhitectura Internetului (Internet Architecture Board) s-a pronunţat ferm împotriva bazelor alternative în RFC 2826, „Comentariu tehnic IAB despre baza DNS unică”.
Descriere
Zona de bază DNS constă din direcţionări către servere DNS cu autoritate pentru zonele Domeniilor de vârf generice (Generic Top Level Domain, gTLD), precum .com şi .net) şi Domeniilor de vârf pentru coduri de ţară (Country Code Top Level Domain, ccTLD), precum .us, .uk, şi .tv. O colecţie de servere de bază „tradiţionale” operate în mod independent de mai multe organizaţii pe Internet folosesc o listă a acestor domenii administrată de ICANN. Bazele alternative includ în mod normal direcţionări către toate serverele TLD delegate de ICANN, şi serverele TLD pentru alte domenii de vârf (precum .new, .nic, şi .web) care nu sunt delegate de ICANN, dar sunt operate de alte organizaţii independente. Unele baze alternative, dar nu toate, sunt operate de organizaţii care administrează aceste domenii de vârf alternative.
Bazele DNS alternative pot fi catalogate în mod normal în trei grupe: cele care se folosesc din raţiuni ideologice sau idealistice, cele pentru întreprinderile care realizează profit, şi cele rulate intern de către o organizaţie pentru propriul uz.
Deşi foarte uşor de instalat din punct de vedere tehnic, operarea unei reţele de servere de încredere pe termen lung este un aspect important, necesitând servere multiple care trebuie să lucreze 24 ore 7 zile pe săptămână în diverse locaţii geografice. În perioada de înflorire a dot-com, unii ofertanţi de baze alternative au considerat drept foarte profitabilă oferirea de domenii de vârf alternative.
Doar un mic procentaj din actualele ISP-uri folosesc toate zonele rulate de operatorii de baze alternative, bazându-se în general pe serverele de bază specificate de ICANN. Aceasta a dus la prăbuşirea comercială a multor ofertanţi de baze DNS alternative.
Un TLD .biz creat de Pacific Root a funcţionat înainte ca ICANN să aprobe un .biz operat de Neulevel, şi pentru o perioadă după aprobarea noului .biz de către ICANN mai multe baze alternative au continuat să direcţioneze .biz către Pacific Root în locul lui Neulevel. Astfel încât existau nume de domenii .biz în baze diferite şi direcţionate către adrese IP diferite. Posibilitatea unui astfel de conflict, cu posibile consecinţe în destabilizarea Internetului, este principala sursă de controverse privind bazele alternative. Multe baze alternative încearcă să se coordoneze între ele, dar sunt şi multe care nu acţionează astfel – şi nu există nicio procedură pentru rezolvarea conflictului dintre ele.
Imagine https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Structure_DNS.jpg
Lasă un răspuns