Nu, nu este vorba de un furt de bicicletă. Este vorba de ceva mult mai grav. De un fenomen.
Cu câțiva ani în urmă am cumpărat o bicicletă la mâna a doua, ca să mai fac ceva mișcare. Nu am folosit-o prea des.
După ce m-am mutat în București, am tot căutat o ocazie să o aduc aici. În apropiere este Parcul Titan, unde dimineața Soarele parcă răsare direct din lac, cu lebedele grațioase, rațele sălbatice gălăgioase, și pescărușii mereu înfometați. Și o specie de păsări, care seamănă cu lișițele, dar cu o dungă albă pe cap, despre care încă nu am aflat cum se numesc.
Am reușit în final să aduc bicicleta. Toată lumea mă avertiza că va fi furată în câteva zile dacă nu o duc de fiecare dată în apartament. Problema mea e că nu încape în lift, astfel încât am decis să o las la etajul 2, legată de niște zăbrele. Mă așteptam să fie furată, așa că mă împăcasem cu gândul.
Dar nu a fost furată. Dacă ar fi fost furată, aș fi înțeles logica: o lua cineva care intenționa să o folosească sau, mai probabil, cineva care intenționa să o vândă și să facă astfel rost de ceva bani.
S-a întămplat în schimb un lucru mai puțin previzibil: după doar două săptămâni, cineva s-a supărat rău pe bicicletă și i-a tăiat anvelopele. Ieri am constatat asta, cînd am vrut să iau bicicleta să mă plimb cu ea prin parc. Am văzut că are roțile desumflate și am luat pompa să le umflu. Dar până ce umflam una, cealaltă era deja desumflată.
M-am oprit, puțin confuz. De ce să fi tăiat anvelopele bicicletei cineva care nu putea fi deranjat câtuși de puțin de ea? Dacă o fura, înțelegeam logica, chiar dacă nu eram de acord cu ea. Dar așa, de ce să faci rău pur și simplu, de dragul de a face rău? Pe mine nu avea cum să fie supărat, de asta sunt sigur.
Pot fi totuși mai multe motive care să explice un astfel de act.
Unul ar fi că acel cineva care a tăiat anvelopele a vrut să își arate lui însuși, și poate și prietenilor, că e puternic și face ce vrea.
Sau poate că era supărat pe altceva sau altcineva și așa s-a descărcat nervos. Așa cum sparg unii farfurii când ating un anumit prag al isteriei și simt nevoia să o ”externalizeze”.
Dar dacă e vorba de ceva mult mai grav, de un fenomen? De un tip specific de alienare? Aud din ce în ce mai des de cazuri în care oamenii fac rău pur și simplu. Am văzut la televizor o femeie care zgîria cu un cui toate mașinile pe lângă care trecea, sunt convins că habar nu avea ale cui erau mașinile respective.
Probabil că nici ei nu ar putea spune de ce fac ce fac. Dau vina pe beție, pe supărare, sau mai nou pe nebunie. Într-astfel de cazuri, persoanele respective sunt doar vârful de lance. Simptomele. Cauza principală este societatea actuală. Lipsa de perspective.
Un fenomen în creștere, de care actualii guvernanți nu sunt conștienți sau încearcă să îl ascundă. Consideră că nu poate să îi atingă. Dar se înșeală. Cei care azi taie cu cuțitele anvelope, mâine vor împușca oameni pe străzi. Sau în castelele în care s-au izolat actualii guvernanți. Și atunci se vor mira cum de s-a ajuns la așa ceva, fără să facă legătura cu actualul fenomen.
Am renunțat deja la bicicletă. Dacă mîine îi schimb anvelopele, peste o săptămână se va găsi un altul care să le taie. Am pus-o la intrarea în bloc, legată de o grindă. Sunt curios, în câte zile va fi furată? Sau se va mai găsi cineva care să o dărâme fără a o fura? Să îi îndoaie spițele, să îi smulgă soneria, farul sau dinamul?
Experimentul e în derulare. Vă țin la curent.
(UPDATE, 27.04.2017)
Rezista pe holul blocului de câteva zile. Azi am decis să o vulcanizez, Dacă o fură cineva măcar sa plece pe ea calare. Acum o testez în parc.
Nicolae Sfetcu
Ar putea fi o explicație, deși spațiul acolo este foarte larg, iar bicicleta e undeva în afara zonei de circulație pe scări. Dar este posibil ca cineva să fi considerat că bicicleta nu cadrează pur și simplu. Probabil că asta e și o explicație pentru care nu prea sunt persoane cu biciclete prin zonă. De fapt, eu nu am văzut pe nimeni cu bicicletă pe aici.
john2381
bicicleta mea nu incape in lift si pana la ultimul etaj urc suficiente scari cu ea in spate, scari din alea „frante” intre etaj ca sa te invarti suficient.
vecinii mei aveau tot felul de flori, mese si dulapuri vechi, etc depozitate la aproape fiecare etaj.
efectul? imi venea sa le arunc pe toate pe fereastra de fiecare data cand incercam sa strecor bicicleta pe acolo (pe unde abia se strecura o persoana fara bagaj).
acum e rezolvata problema (dupa renovare s-a interzis depozitarea pe casa scarii).
considerand situatia asta.. poate un vecin s-a simtit incomodat (chiar si psihic) de bicicleta legata pe casa scarii si a trecut la actiuni mai putin civilizate?
zic si eu.. ce nu te incurca pe tine nu inseamna ca nu incurca pe altul.
Nicolae Sfetcu
Nu era nimic în locul unde am pus bicicleta, deci cade ideea cu teritoriul ocupat. Eu rămân la părerea că e vorba de o alienare socială, și vinovați principali sunt în altă parte.
Dan Alexoae
cineva a simţit că i-aţi ocupat teritoriul şi „a mârâit” doar înţepându-vă roţile… e simptomatic… am cedat o ţară numită România cu o uşurinţă şi o dezinvoltură care i-a uluit pe străîinii veniţii după ’89 aici dar, scoatem colţii unii la alţii şi ne luăm gâtul când punem o floare pe casa scărilor la bloc (am văzut ceva asemănător cu flori rupte din motiv de „flori pe hol”) sau o bicicletă… ne judecăm ani de zile pe la toate „curţile” judecătoreşti pentru o palmă de pământ – la propriu – dar acceptăm orbi şi inconştienţi ca ţara şi pământul să fie vândute străinilor care le exploatează fără pic de milă… etc etc