În 1689 a apărut la Paris adevărata adaptare franceză a cafenelelor orientale. Aceasta a fost Café de Procope, deschisă de François Procope (Procopio Cultelli, sau Cotelli) care venise de la Florența sau Palermo. Procope fost un vânzător de limonadă, care a avut o licență regală pentru a vinde mirodenii, înghețată, apă de orz, limonadă, și alte astfel de băuturi răcoritoare. El a adăugat rapid şi cafeaua pe listă, și a dezvoltat o afacere mare și distinsă.
Procope, un comerciant isteţ, a făcut apel la o clasă mai mare de clienţi permanenţi decât Pascal și ceilalţi patroni de cafenele. El a stabilit cafeneaua vizavi de recent deschisa Comédie Française, în stradă, atunci cunoscută sub numele de rue des Fossés-St.-Germain, în prezent l’Ancienne Comédie. Un scriitor din perioada aceea a lăsat această descriere a locului: „Café de Procope … a fost de asemenea numită şi Caverna lui Procope, pentru că era foarte întuneric, chiar și în plină zi, și seara erau aprinse nişte lumini palide; și pentru că erau văzuţi adesea acolo o serie de poeţi slăbănogi, pământii la culoare, care aveau oarecum aerul acelor apariții.”
(Café de Procope în 1743 – Dintr-o gravură de Bosredon)
Datorită locației sale, Café de Procope a devenit locul de adunare a multor actori francezi, autori, dramaturgi, și muzicieni remarcabili din secolul al XVIII-lea. Era un salon literar veritabil. Voltaire a fost un client constant; și până la sfârșitul cafenelei istorice, după o existență de mai bine de două secole, masa lui de marmură și un scaun figurau printre relicvele preţioase ale cafenelei. Băutura lui preferată se spune că era un amestec de cafea şi ciocolată. Rousseau, autorul și filosoful; Beaumarchais, dramaturgul și finanțistul; Diderot, enciclopedistul; Ste.-Foix, abatele de Voisenon; de Belloy, autorul asediului Callais; Lemierre, autorul Artaxerce; Crébillon; Piron; La Chaussée; Fontenelle; Condorcet; și o serie de figuri mai mici din domeniul artelor franceze, erau obişnuiţii casei în modestul salon al cafenelei lui François Procope, în apropiere de Comédie Française.
Desigur, numele lui Benjamin Franklin, recunoscut în Europa ca unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii, în zilele Revoluției Americane purta adesea discuţii la Café de Procope; și când distinsul american a murit în 1790, această cafenea franceză a intrat în doliu profund „pentru marele prieten al republicanismului.” Pereții, în interior și în afara, erau înfășuraţi în presură neagră, iar realizările în guvernare și cele științifice ale lui Franklin erau aclamate de toți clienţii cafenelei.
Café de Procope s-a remarcat în analele Revoluției Franceze. În zilele tulburi din 1789 se putea găsi la mese, bând cafea sau băuturi puternice, și angajaţi în dezbatere asupra întrebărilor arzătoare ale zilei, personaje precum Marat, Robespierre, Danton, Hébert și Desmoulins. Napoleon Bonaparte, pe atunci un ofițer de artilerie sărac a fost de asemenea acolo. El își făcea de lucru în mare parte cu jocul de șah, o recreere preferată la începutul cafenelelor pariziene. Se spune că François Procope a obligat la un moment dat pe tânărul Bonaparte să-şi lase pălăria gaj în timp ce el a căutat bani pentru a plăti consumaţia la cafenea.
După Revoluție, Café de Procope şi-a pierdut prestigiul literar și s-a scufundat la nivelul unui restaurant obișnuit. În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, Paul Verlaine, boem, poet și lider al simboliștilor, a făcut din Café de Procope locul său preferat; și, pentru un timp, aceasta şi-a recâştigat o parte din popularitatea pierdută. Restaurantul Procope încă supraviețuiește pe l’Ancienne Comédie la nr. 13.
Istoria consemnează că, odată cu deschiderea cafenelei Café de Procope, cafea a ajuns o modă stabilă în Paris. În timpul domniei lui Ludovic al XV-lea erau 600 de cafenele în Paris. La sfârșitul secolului al XVIII-lea erau peste 800 cafenele. Prin 1843 numărul lor a crescut la peste 3000.
Lasă un răspuns