Cantitatea de mişcare (numită impropriu impuls în limba română) este sarcina Noether a invarianţei de translaţie. Ca atare, chiar și câmpurile, precum și alte lucruri pot avea cantitate de mişcare, nu doar particulele. Cu toate acestea, în spațiu-timp curbat care nu este asimptotic Minkowski, cantitatea de mişcare nu este definită deloc.
În fizică, cantitatea de mişcare este o mărime fizică legată de viteza și masa unui obiect.
Cantitatea de mişcare în mecanica clasică
În mecanica clasică, cantitatea de mişcare (tradițional scrisă ca p) este definită ca produsul dintre masă și viteză. Astfel, este o mărime vectorială.
Unitatea SI de cantitate de mişcare este Newton-secunde, care poate fi în mod alternativ exprimată ca unități kg.m/s.
Un impuls schimbă cantitatea de mişcare a unui obiect. Un impuls este calculat ca fiind integrala forţei faţă de durată.
I = ∫ Fdt
folosind definiția forței rezultă:
I = ∫ (dp-dt)dt
I = ∫ dp
I = Δp
Cantitatea de mişcare în mecanica relativistă
Se crede că legile fizice ar trebui să fie invariante în translaţii. Astfel, definiția cantităţii de mişcare a fost schimbată când Einstein a formulat teoria relativității speciale, astfel încât magnitudinea acesteia ar rămâne invariantă sub transformări relativiste.
Cantitatea de mişcare în mecanica cuantică
În mecanica cuantică cantitatea de mişcare este definită ca un operator pe funcția de undă. Principiul incertitudinii al lui Heisenberg definește limite cu privire la cât de corect pot fi cunoscute simultan cantitatea de mişcare și poziția unui singur sistem observabil.
Lasă un răspuns