Cărți cu coperți broșate

O copertă broșată (paperback) este o copertă groasă de hârtie sau carton subțire, adesea adăugată la carte prin lipire, mai degrabă decât prin cusături sau cu capse. În schimb, cărțile cu coperți cartonate (hardback) sunt realizate din carton acoperit cu pânză, piele, hârtie sau plastic.

Cărțile ieftine legate pe hârtie au existat cel puțin din secolul al XIX-lea cu conținut precum pamflete, albume nuvele, scurte ficțiuni seriale, și romane de citit la drum. Coperțile broșate moderne pot fi diferențiate unele de altele prin dimensiune. În Statele Unite ale Americii, există „coperți broșate pentri piața de masă”, și „coperți broșate comerciale” mai mari și mai durabile. În Regatul Unit, există format A, format B și cele mai mari dimensiuni în format C.

Edițiile broșate ale cărților sunt publicate atunci când un editor decide să lanseze o carte într-un format ieftin. Hârtia de calitate inferioară, legăturile prin lipire (mai degrabă decât capsate sau cusute) și lipsa unei coperți rigide pot contribui la costul mai scăzut al cărților broșate. Volumul broşat poate fi mediul preferat atunci când o carte nu este de aşteptat să aibă o vânzare importantă şi prin care editorul doreşte să lanseze o carte fără o investiţie mare. Exemplele includ multe romane și ediții mai noi sau retipăriri ale cărților mai vechi.

Deoarece cărțile broșate tind să aibă marje de profit mai mici, mulți editori încearcă să echilibreze profitul care urmează să fie obținut prin vânzarea de mai puține exemplare cu coperți cartonate, profitul potențial putând fi obținut prin vânzarea mai multor exemplare de cărți broșate cu un profit mai mic pe unitate. Primele ediții ale multor cărți moderne, în special de ficțiune, sunt publicate în format broșat. Cărțile cele mai bine vândute, pe de altă parte, pot menține vânzările cu coperți cartonate pentru o perioadă lungă de timp pentru a obține profituri mai mari pe care le oferă coperțile cartonate.

Istorie

La începutul secolului al XIX-lea s-au înregistrat numeroase îmbunătățiri în procesele de tipărire, de publicare și de distribuție a cărților, odată cu introducerea preselor de tipar cu abur, a fabricilor de celuloză, a tipăririi automate și a unei rețele de căi ferate. Aceste inovații le-au permis unor companii precum Simms și McIntyre din Belfast, Routledge & Sons (fondată în 1836) și Ward & Lock (fondată în 1854) să producă în masă ediții uniforme ieftine, broșate, ale lucrărilor existente, și să le distribuie și să le vândă în toată lumea. Insulele Britanice, în principal prin omniprezentul ziar W. H. Smith & Sons, se găsea în majoritatea gărilor urbane britanice. Aceste volume legate pe hârtie au fost oferite spre vânzare la o fracțiune din costul istoric al unei cărți și aveau un format mai mic, 110 mm × 178 mm, fiind destinate călătorilor pe calea ferată. Seria de cărți broșate din Biblioteca Feroviară a Routledge a fost tipărită până în 1898 și a oferit publicului călător 1.277 de titluri unice.

Piața în limba germană a susținut, de asemenea, exemple de cărți ieftine legate pe hârtie: Bernhard Tauchnitz a început Colecția autorilor britanici și americani în 1841. Aceste ediții ieftine, legate pe hârtie, un precursor direct al cărților broșate de pe piața de masă, au apărut în cele din urmă în peste 5.000 de volume. Reclam a publicat Shakespeare în acest format din octombrie 1857 și a continuat să devină pionier al seriei de cărți Universal-Bibliothek legate pe hârtie din 10 noiembrie 1867.

Secolul 20

Editura germană Albatross Books a revizuit formatul broșat al pieței de masă din secolul al XX-lea în 1931, dar începutul celui de-al Doilea Război Mondial a scurtat experimentul. S-a dovedit un succes financiar imediat în Regatul Unit în 1935, când Penguin Books a adoptat multe dintre inovațiile lui Albatross, inclusiv un logo vizibil și coperți cu coduri de culori pentru diferite genuri. Editorul britanic Allen Lane și-a investit propriul capital financiar pentru a lansa amprenta Penguin Books în 1935, inițiind revoluția broșată pe piața cărților în limba engleză prin lansarea a zece titluri retipărite. Prima carte lansată pe lista lui Penguin din 1935 a fost Ariel a lui André Maurois.

Lane intenționa să se bazeze pe cărți ieftine. A achiziționat drepturi de broșat de la edituri, a comandat tiraje mari (cum ar fi 20.000 de exemplare – mare pentru acea vreme) pentru a menține prețurile unitare scăzute, și a căutat locații de vânzare cu amănuntul netradiționale. Librăriile au fost inițial reticente în a-i cumpăra cărțile, dar când Woolworths a plasat o comandă mare, cărțile s-au vândut extrem de bine. După acel succes inițial, vânzătorii de cărți și-au arătat mai multă disponibilitate în a achiziționa cărți broșate, iar numele „Penguin” a devenit strâns asociat cu cuvântul „paperback” (copertă broșată).

În 1939, Robert de Graaf a lansat o linie similară în Statele Unite, în parteneriat cu Simon & Schuster pentru a crea eticheta Pocket Books. Termenul „carte de buzunar” a devenit sinonim cu coperta broșată în America de Nord vorbitoare de limba engleză. În cea franceză, termenul livre de poche a fost folosit și este încă în uz și astăzi. De Graaf, ca și Lane, a negociat drepturi de broșat de la alți editori și a produs multe tiraje. Practicile sale au contrastat cu cele ale lui Lane prin adoptarea de către acesta a coperților ilustrate care vizează piața nord-americană. Pentru a ajunge la o piață și mai largă decât Lane, a folosit rețele de distribuție de ziare și reviste, care aveau o lungă istorie de distribuție publicului de masă.

Datorită poziției sale de lider în ceea ce a devenit o listă foarte lungă de ediții de buzunar, Lost Horizon a lui James Hilton este adesea citată drept prima carte americană broșată. Cu toate acestea, prima carte de buzunar pe piață de masă, tipărită în SUA, a fost o ediție a lui Pearl Buck, The Good Earth, produsă de Pocket Books ca dovadă de concept la sfârșitul anului 1938 și vândută în New York City. În cel de-al Doilea Război Mondial, armata americană a distribuit trupelor aproximativ 122 de milioane de romane broșate „Armed Services Editions”, ceea ce a ajutat la popularizarea formatului după război.

Prin circulația cărților broșate în chioșcuri și librării, cunoștințele științifice și intelectuale au putut ajunge la mase. Acest lucru s-a întâmplat în același timp în care marile mase începeau să meargă la universitate, ducând la revoltele studențești din 1968, care au determinat accesul deschis la cunoaștere. Cartea broșată a însemnat că mai mulți oameni au putut să acceseze în mod deschis și ușor cunoștințele, și acest lucru a făcut ca oamenii să își dorească din ce în ce mai mult. Această accesibilitate a reprezentat o amenințare pentru cei bogați, de teamă că va fi răsturnată, deoarece masele au putut acum să acceseze aproape toate cunoștințele la care bogații aveau acces anterior. Tratarea cărților broțate ca pe orice altă carte a slăbit drastic distincția dintre cultura înaltă și cea joasă. Revoluția cărților broșate a rupt în esență această relație prin redefinirea accesului la cunoaștere.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)