Home » Articole » Articole » Știință » Cartografie și topografie în sec. 16

Cartografie și topografie în sec. 16

postat în: Știință 0

Harta lumii din Codex Vaticanus Urbinas Graecus 82 (Harta lumii din Codex Vaticanus Urbinas Graecus 82, conform proiecțiilor lui Ptolemeu)

În cartografie, edițiile succesive ale Geografiei lui Ptolemeu, publicate în secolul al XVI-lea, au oferit vehiculul ideal pentru dezvoltarea disciplinei ca știință matematică. Gravura a fost metoda principală în fabricarea instrumentelor matematice, care au partajat cu cartografia aceleași tehnici proiective în geometria desenelor lor.

În plus, în timp ce știința din Almagest era relativ statică, geografia se dezvolta rapid, cu noi proiecții adăugate la edițiile succesive.

O distincție care a avut loc în secolul al șaisprezecelea între atlasul istoric moștenit de la Ptolemeu sau, mai exact, din diferite versiuni manuscrise ale Geografiei și seturile de hărți moderne, cu proiecțiile lor extinse, menite să găzduiască descoperirile navigatorilor. Distincția există deja în ediția din 1511 din Veneția și este destul de explicită din ediția din 1513 a lui Martin Waldseemuller din Strassburg. În ediția din 1540 a lui Sebastian Munster, de exemplu, există două hărți ale lumii proeminente intitulate „TYPVS ORBIS A PTOL. DESCRIPTVS „și” TYPVS ORBIS VNIVERSALIS“. Aceasta confirmat dezvoltarea progresiv[ a matematicii. A doua trăsătură notabilă este ideea unor proiecții alternative adaptate nevoilor și ocaziilor speciale. Textul original al Geografia conține deja astfel de alternative, dar ideea a fost dezvoltată în edițiile succesive din secolul al XVI-lea.

În noile proiecții ale globului, istoricii matematicii s-au interesat de activitățile cartografilor. Proiecția cordiformă dezvoltată de Werner, Apian și Finé, este una din favorite, iar proiecția Mercator, codificată de Wright, este alta.

În cazul măsurătorilor, măsurarea unghiului a înlocuit măsura liniară directă și, în special, triangularea, recomandată de geometri precum Gemma Frisius și Sebastian Münster, a fost susținută ca sursă de îmbunătățire dramatică a eficienței. Noi instrumente au fost concepute pentru a face această schimbare în practică

Folosirea retorică a instrumentelor este o caracteristică proeminentă a încercărilor de a aplica geometria artei de război.

Un domeniu conex al dezvoltării în matematica practică a fost arhitectura sau ingineria militară.

(Sursa: Geometry in Context in the Sixteenth Century: The View from the Museum – Autor: Jim Bennett)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *