Pentru estimarea corupției, deși există mai multe estimări credibile, într-un anumit sens, există relativ puține date sigure în comparație cu alți indicatori de dezvoltare.
Mărimea corupției ridică o serie de întrebări importante. Există o corelație izbitoare rezultată dintr-o serie de date, de la indicii de percepție la studiile lui Faccio (2006) și Fisman (2001) asupra valorii conexiunilor politice și la comparația lui Sequeira și Djankov (2010) între porturile din Africa de Sud și Mozambic – o relație negativă puternică dintre venituri și corupție: țările mai bogate apar mai puțin corupte.
Există două direcții opuse. Este ușor de văzut că o corupție mică poate face o țară să devină bogată dacă acea corupție nu împiedică activitatea economică (Mauro 1995). Dar, de asemenea, țările mai bogate ajung mai puțin corupte.
Pe de altă parte, anumite tipuri de resurse, precum resursele naturale, pot conduce la costuri mai mari de expropriere și la o corupție mai mare. Caselli și Michaels (2009) prezintă cazul veniturilor din petrol distribuit municipalităților din Brazilia, ca urmare a creșterii semnificative a producției braziliene de petrol off-shore în Brazilia, și susțin că acest lucru a dus la o creștere a corupției. Există, totuși, unele dovezi că aceste costuri se disipează în mediu, posibil deoarece alegătorii devin mai conștienți de resursele totale (Monteiro și Ferraz, 2010). Pe de altă parte, relațiile de afaceri mai complexe ar putea duce la o dorință pentru o mai bună guvernare și venituri mai mari ar putea însemna că țările au mai multe resurse pentru a investi în extirparea corupției (Triesman (2000)).
În al doilea rând, chiar și în rândul țărilor la niveluri similare de venituri, și chiar în interiorul țărilor, există o eterogenitate marcată a nivelului corupției. În examinarea motivațiilor corupției devine clar că nu există niciun motiv să se aștepte mărimi ale corupțiee similare în diverse zone.
În al treilea rând, practic toate aceste estimări grosiere ale corupției pot fi subiectivve în ambele direcții. În măsura în care măsurile de corupție depind de divulgarea voluntară, cum ar fi sondajele de luare de mită sau dezvăluirea legăturilor politicienilor cu corporațiile, corupția poate fi subevaluată, astfel încât locurile în care corupția este cea mai severă ar putea fi mai puțin probabil să fie cunoscute. În funcție de motivațiile cercetătorilor care aleg cazurile de studiu, corupția poate fi exagerată, deoarece cercetătorii se pot concentra pe situațiile în care ei se așteaptă să găsească corupție. Dezvoltarea unor măsurători atente, riguroase, pentru corupție, care nu sunt supuse acestor tipuri de subiectivism, este un domeniu important pentru cercetarea corupției.
Lasă un răspuns