Scopul clasificării informaţiilor este protejarea acestora de distrugere sau punerea în pericol a siguranţei naţionale. Clasificarea stabileşte ce constituie „secret de stat” pe diferite nivele de protecţie pe baza problemelor posibile dacă informaţiile ar încăpea pe mâini străine.
Nivele de clasificare
Deşi sistemele de clasificare variază în funcţie de ţară, cele mai multe ţări au nivele corespondente cu următoarele definiţii (de la cele mai înalte la cele mai joase):
Top Secret (TS)
Cel mai înalt nivel de clasificare a materialelor la nivel naţional. Astfel de materiale pot cauza „probleme de o excepţională gravitate” pentru securitatea naţională dacă sunt făcute publice.
Secret
Astfel de materiale cauzează „probleme grave” securităţii naţionale dacă sunt făcute publice.
Confidenţial
Astfel de materiale cauzează „probleme” sau „prejudicii” securităţii naţionale dacă sunt făcute publice.
Resticţionat
Astfel de materiale pot cauza „efecte nedorite” dacă sunt făcute publice. Astfel de documente pot uneori fi văzute şi de cei fără acces special.
Neclasificat
Practic fără nivel de clasificare, dar este folosit pentru documentele guvernamentale care nu se încadrează în niciuna din clasificările de mai sus. Astfel de documente pot fi văzute de orice persoană fără acces special.
Permisul de acces
În funcţie de nivelul de clasificare există reguli diferite de acces la informaţii, şi pentru stocarea, transmiterea şi distrugerea acestora. În plus, accesul este restricţionat pe baza „accesului specific în funcţie de necesităţi”. Simpla posesie a permisului de acces nu autorizează în mod automat o persoană să vadă toate materialele clasificate de la acel nivel sau mai jos de acel nivel. Persoana trebuie să prezinte o legitimaţie specifică de acces pentru anumite documente, în plus faţă de permisul general.
Informaţii compartimentate
Pe lângă clasificarea generală de mai sus în funcţie de riscuri, există adesea restricţii suplimentare de acces, precum Special Intelligence (SI) în SUA, care protejează sursele şi metodele de informare, „No Foreign dissemination” (NOFORN) care restricţionează diseminarea doar pentru cetăţenii americani, şi „Originator Controlled dissemination” (ORCON) care permite celui care a depus documentul să monitorizeze cine a accesat informaţiile respective. Documentele în unele compartimente sunt marcate cu „cuvinte de cod” specifice, în plus faţă de nivelul de clasificare.
Informaţii nucleare
Informaţiile guvernamentale despre armele nucleare precum detonatoarele nucleare au adesea un marcaj suplimentar pentru a arăta faptul că conţin astfel de informaţii.
Lasă un răspuns