Legislaţia privind liberul acces la informaţii reprezintă fundamentul dreptului legal la cunoaştere prin care solicitanţii pot cere access gratuit sau cu costuri minime la informaţiile guvernamentale, cu excepţiile prestabilite. Acest concept se referă şi la înregistrări transparente, pe care guvernul este obligat să le publice şi să le promoveze public. În multe ţări aceste drepturi sunt garantate de constituţie, dar sunt inoperabile dacă nu sunt sprijinite de legi corespunzătoare.
Peste 85 ţări din întreaga lume au implementat astfel de forme legislative. Legea libertăţii presei din Suedia din 1766 este considerat cel mai vechi astfel de document.
Alte ţări sau state federative sunt în curs de introducere a unei astfel de legislaţii.
Un concept conex este întrunirile legislative transparente, care permit accesul la întrunirile guvernamentale, nu doar înregistrarea acestora. În multe ţări, legislaţia privind confidenţialitatea sau protecţia datelor sunt parte a legislaţiei privind liberul acces la informaţii.
Un concept de bază în cele mai multe legislaţii privind liberul acces la informaţii este cel prin oferirea de argumente este sarcina organismului căruia i s-a solicitat accesul la informaţii, nu a persoanei care solicită acest acces. Solicitantul nu trebuie de obicei să dea explicaţii privind solicitarea sa, dar dacă informaţia nu este oferită acest refuz trebuie susţinut cu argumente.
Lasă un răspuns