Home » Articole » Articole » Știință » Fizica » Mecanica cuantică » Comparaţie între diferitele interpretări ale mecanicii cuantice

Comparaţie între diferitele interpretări ale mecanicii cuantice

Cele mai comune interpretări ale mecanicii cuantice sunt rezumate în tabelul de mai jos. Valorile afișate în celulele tabelului nu sunt controversate, pentru că semnificațiile precise ale unora dintre conceptele implicate sunt neclare și, de fapt, ele însele se află în centrul controversei care înconjoară interpretarea dată.

Nu există dovezi experimentale care să distingă între aceste interpretări. În această măsură, teoria fizică este validă și este în concordanță cu ea însăși și cu realitatea; dificultățile apar numai atunci când cineva încearcă să “interpreteze” teoria. Cu toate acestea, proiectarea de experimente care să testeze diversele interpretări este subiectul cercetării active.

Majoritatea acestor interpretări au variante. De exemplu, este dificil să se obțină o definiție precisă a interpretării de la Copenhaga, așa cum a fost dezvoltată și susținută de mulți oameni.

 

Interpretare Autor(i) Determinist? Funcția de undă este reală? Istorie unică? Variabile ascunse? Funcția de undă colapsează?
Interpretarea ansamblului Max Born, 1926 Agnostic Nu Da Agnostic Nu
Interpretarea de la Copenhaga Niels Bohr, Werner Heisenberg, 1927 Nu Nu 1 Da Nu Da 2
Teoria de Broglie–Bohm Louis de Broglie, 1927, David Bohm, 1952 Da Da 3 Da 4 Da Fenomenologic
Logica cuantică Garrett Birkhoff, 1936 Agnostic Agnostic Da 5 Nu Nu
Teorii temporal simetrice Satosi Watanabe, 1955 Da Da Da Da Nu
Interpretări ale multor lumi Hugh Everett, 1957 Da Da Nu Nu Nu
Conștiința cauzează colapsul Eugene Wigner, 1961 Nu Da Da Nu Da
Interpretarea scolastică Edward Nelson, 1966 Nu Nu Da Da 14 Nu
Interpretarea multor minți H. Dieter Zeh, 1970 Da Da Nu Nu Nu
Istorii consistente Robert B. Griffiths, 1984 Nu Nu Nu Nu Nu
Interpretarea tranzacțională John G. Cramer, 1986 Da Da Da Nu Da 8
Teorii ale colapsului obiectiv Ghirardi–Rimini–Weber, 1986,
Interpretarea Penrose, 1989
Nu Da Da Nu Da
Interpretarea relațională Carlo Rovelli, 1994 Agnostic Nu Agnostic 9 Nu Da 10
QBism Christopher Fuchs, Ruediger Schack, 2010 Nu Nu 16 Agnostic 17 Nu Da 18

 

Interpretare Autor(i) Rolul observatorului? Dinamica locală? Definitivitate contrafactuală? Există funcția de undă universală?
Interpretarea ansamblului Max Born, 1926 Nu Nu Nu Nu
Interpretarea de la Copenhaga Niels Bohr, Werner Heisenberg, 1927 Causal Nu Nu Nu
Teoria de Broglie–Bohm Louis de Broglie, 1927, David Bohm, 1952 Nu Nu 15 Da Da
Logica cuantică Garrett Birkhoff, 1936 Interpretațional 6 Agnostic Nu Nu
Teorii temporal simetrice Satosi Watanabe, 1955 Nu Da Nu Da
Interpretări ale multor lumi Hugh Everett, 1957 Nu Da Pus greșit Da
Conștiința cauzează colapsul Eugene Wigner, 1961 Cauzal Nu Nu Da
Interpretarea scolastică Edward Nelson, 1966 Nu Nu Da 14 Nu
Interpretarea multor minți H. Dieter Zeh, 1970 Interpretațional 7 Da Pus greșit Da
Istorii consistente Robert B. Griffiths, 1984 Nu Da Nu Da
Interpretarea tranzacțională John G. Cramer, 1986 Nu Nu 12 Da Nu
Teorii ale colapsului obiectiv Ghirardi–Rimini–Weber, 1986,
Interpretarea Penrose, 1989
Nu Nu Nu Nu
Interpretarea relațională Carlo Rovelli, 1994 Intrinsec 11 Da Nu Nu
QBism Christopher Fuchs, Ruediger Schack, 2010 Intrinsec 19 Da Nu Nu
  • 1 Potrivit lui Bohr, conceptul unei stări fizice independente de condițiile observării sale experimentale nu are un sens bine definit. Conform lui Heisenberg, funcția de undă reprezintă o probabilitate, însă nu o realitate obiectivă în spațiu și timp.
  • 2 Conform interpretării de la Copenhaga, funcția de undă se prăbușește atunci când se efectuează o măsurătoare.
  • 3 Funcția de undă și particule de ghidare sunt reale.
  • 4 Istorie unică a particulelor, dar istorii de unde multiple.
  • 5 Dar logica cuantică este mai limitată în aplicabilitate decât istoriile coerente.
  • 6 Mecanica cuantică este considerată ca o modalitate de a prezice observațiile, sau o teorie a măsurării.
  • 7 Observatorii separă funcția de undă universală în seturi de experiențe ortogonale.
  • 8 În TI, colapsul vectorului de stare este interpretat ca finalizarea tranzacției dintre emițător și absorber.
  • 9 Compararea istoriilor între sisteme în această interpretare nu are un sens bine definit.
  • 10 Orice interacțiune fizică este tratată ca un eveniment de colaps relativ la sistemele implicate, nu doar observatori macroscopici sau conștienți.
  • 11 Starea sistemului este dependentă de observator, adică starea este specifică cadrului de referință al observatorului.
  • 12 Interpretarea tranzacțiilor este explicit non-locală.
  • 13 Presupunerea periodicității intrinsece este un element al non-localității în concordanță cu relativitatea, deoarece periodicitatea variază într-un mod cauzal.
  • 14 În interpretarea stochastică nu este posibilă definirea vitezelor pentru particule, adică căile nu sunt netede. Mai mult, pentru a cunoaște mișcarea particulelor în orice moment, trebuie să știți ce este procesul lui Markov. Cu toate acestea, odată ce cunoaștem exact condițiile inițiale și procesul Markov, teoria este de fapt o interpretare realistă a mecanicii cuantice.
  • 15 Tipul de non-localitate cerut de teorie, suficient pentru a încălca inegalitățile Bell, este mai slab decât cel presupus în EPR. În special, această non-localitate este compatibilă cu teorema de semnalizare și invarianța Lorentz.
  • 16 O funcție de undă codifică doar așteptările unui agent pentru experiențele viitoare. Nu este mai reală decât distribuția de probabilități în bayesianismul subiectiv.
  • 17 Teoria cuantică este un instrument pe care orice agent îl poate folosi pentru a-și gestiona așteptările. Trecutul intră în joc doar în măsura în care experiențele individuale ale unui agent și temperamentul influențează priorii lor.
  • 18 Deși QBism ar evita această terminologie. O schimbare a funcției de undă pe care un agent o atribuie unui sistem ca rezultat al unei experiențe reprezintă o schimbare a convingerilor sale cu privire la experiențele ulterioare pe care le pot avea.
  • 19 Observatorii, sau mai bine zis participanții, sunt la fel de esențiali pentru formalism ca și sistemele cu care interacționează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *