Corupţia legală

Corupţia legală este privită ca un contract de coluziune între o parte a agenților economiei, care, drept consecință, sunt capabili să schimbe (în timp, repetat) pozițiile de putere (de exemplu, sunt capabile să capteze, împreună, procesul de alocare din economie). Aceasta este ideea de bază a corupției la nivel înalt sau „prin influență”, și este mai largă decât noțiunea de luare de mită, ceea ce corespunde unui anumit model de partajare a câştigurilor comune din relația menționată.

Exemplul cel mai direct și comun al acestui acord este cel în care un politician are strânse „legături” cu sectorul privat și împreună exploatează o astfel de conexiune pentru beneficii reciproce. Aceste două părți pot face schimb de favoruri de-a lungul timpului cu „plată reciprocă”: prin elaborarea de legislație sau procurarea de contracte specifice (de politician pentru omologul său din sectorul privat), și alocarea de fonduri pentru campanie politică (de către sectorul privat pentru politician); sau pur și simplu printr-o alternare la „scaunul” puterii politice (în cazul caz fiecare parte aflată la putere alocă beneficii pentru celălalt); luarea de mită simplă dar repetată, de politicieni, poate fi de asemenea inclusă în această noțiune, dacă ne gândim la mită ca la „fonduri de campanie politică” în sine.

Această noțiune de corupție ca apare în contextul explicit al unui mechanism de alocare este legată de cea de influență enunţată de Bernheim și Whinston (1986) – care studiază licitațiile gen primul venit – primul servit – -, cu lucrarea lui Banerjee (1997) care analizează mecanismele birocratice și informațiile asimetrice -, și cu vasta literatură de specialitate privind înțelegerile secrete (între ofertanți), în licitaţii.

Populația poate reacționa la acest tip de corupție prin revolte. Aceste revolte pot face ca agenții corupți („elita”, în acest model) să sufere o penalizare suficient de mare.

Această pedeapsă corespunde în general unei răsturnări agresive (deși multe lovituri de stat nu pot fi considerate ca implicând sancțiuni pentru elita conducătoare, ele corespunzând transferurilor simple de putere în cadrul elitei). În multe țări această pedeapsă poate lua forme mai pașnice: proasta reputaţie, schimbarea rezultatelor alegerilor, sancțiuni eficiente pentru sistemul juridic.

Noțiunea de revoltă în cest model este legată de noţiunea de ameninţare cu revoluţia de către populaţie, definită de Acemoglu și Robinson (2000, 2001), care au introdus această idee în contextul explicației istorice a tranzițiilor politice (de exemplu, democratizarea), în ţările din Europa Occidentală și America Latină.

În acest context, corupția legală apare în momentul în care elita preferă să ascundă corupția de populație (investiții în „bariere legale”). Această decizie a elitei reduce orizontul de analiză a populației, putând fi interpretată ca subminând acțiunea colectivă. Acest lucru presupune un cost pentru elită. Birocrația poate fi văzută ca un bun exemplu, un dispozitiv pus în aplicare de către o elită pentru a ascunde alocări de la populaţie.

O anumită țară se poate încadra în unul din trei echilibre diferite (în funcție de diferite seturi de parametri):

• (lumea a treia) inegalitate ridicată/venituri scăzute inițial, care implică corupția ilegală, și inițierea de insurecții. Logica fiind că inegalitatea mare (prin puterea relativă mică de a „înarmare” a populației), și cu venituri mici (prin amenințarea implicită diminuată de distrugere a activelor de către populație) implică ideea că populaţia nu are puterea de a ameninţa elita cu o insurecție cu şanse de succes (aceasta este, în sensul de mai sus, ideea de a impune amenințarea unei pedepse mari), astfel încât elita optează pentru cea mai ieftină (pentru ea) formă de corupție (ilegală);

• inegalitate scăzută/venituri ridicate inițial, implicând faptul că insurecția nu a pornit (aceasta ar avea succes și ar fi foarte costisitoare pentru elită);

  • (lumea a doua și mare parte a lumii întâi) în cazul în care responsabilitatea (care poate fi reprezentată de prețul barierelor legale) este scăzută (responsabilitatea ca grad de conștientizare a populației relativ la comportament coruptibil al elitei), apare corupția legală. În acest context, elita este capabilă, fără prea mare efort, să „zăpăcească” populația și să submineze acțiunile colective;

  • (nordici), în cazul în care responsabilitatea este mare, nu corupția apare; de exemplu, elita nu poate face nimic pentru a rămâne la putere (într-un mod corupt) – o insurecție de succes ar izbucni; cu alte cuvinte, datorită nivelului de conștientizare a populației (ea nu poate fi păcălită), nici chiar corupția legală nu poate apărea.

Sursa: Daniel Kaufmann, Pedro C. Vicente – Legal Corruption