Cultura în Bucureşti, inclusă în ansamblul culturii româneşti, este o cultură unică, produsul geografiei sale și evoluției istorice a acesteia. Ea s-a definit ca punct de intersecţie a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est și Balcani, dar nu poate fi efectiv inclusă în nici una dintre ele.
În antichitate şi Evul Mediu, influențele majore au venit din partea popoarelor slave care au migrat și s-au stabilit la sud de Dunăre, de la grecii medievali, și Imperiul Bizantin; dintr-o lunga dominație de către Imperiul Otoman, de la maghiari, şi germanii care trăiesc în Transilvania. Cultura modernă din Bucureşti a apărut și s-a dezvoltat în ultimii 250 de ani sub o puternică influență dinspre Europa Centrală și de Vest, în special în cultura franceză și germană.
Cultura în Bucureşti a avut perioade de avânt şi de decădere de-a lungul timpului: epocile cultural productive au fost cele în care bucureştenii au dovedit inventivitate, și când s-au conformat curentului principal al culturii europene. Acest lucru este dovedit de perioada de după epoca fanariotă-otomană, la începutul secolului XIX, când românii au avut un context favorabil istoric și au ales modul de viata vestic, în special cel francez, pe care l-au urmat în mod constant și într-un ritm foarte rapid. De la sfârșitul secolului XVIII, copiii celor din clasele mai avute au început să îşi desăvârşească educația la Paris, franceza devenind (până în anii comunismului), o a doua limbă de comunicare pentru români. Rolul de modelator al Franței în special în domeniile ideilor politice, administrare și de drept, precum și în literatura de specialitate, a fost însoțită, de la mijlocul secolului XIX până la primul război mondial, de cultura germană.
Imagine https://en.wikipedia.org/wiki/File:Ateneul_Roman_b.jpg
Lasă un răspuns