Cultura politică

(Harta valorilor Inglehart-Weltzel.)

Cultura politică descrie modul în care cultura are impact asupra politicii. Fiecare sistem politic este încorporat într-o anumită cultură politică. Originile sale de concept merg până la Alexis de Tocqueville, dar utilizarea actuală în științele politice este ce a lui Gabriel Almond.

Definiție

María Eugenia Vázquez Semadeni definește cultura politică drept „setul de discursuri și practici simbolice prin care atât indivizii cât și grupurile își articulează relația cu puterea, își elaborează cerințele politice și le pun în practică”.

Gabriel Almond o definește drept „modelul particular al orientărilor către acțiunile politice în care fiecare sistem politic este încorporat”.

Definiția lui Lucian Pye este că „Cultura politică este ansamblul de atitudini, credințe și sentimente, care dau ordine și sens unui proces politic și care oferă ipotezele și regulile care stau la baza comportamentului în sistemul politic”.

Analiză

Limitele unei anumite culturi politice se bazează pe identitatea subiectivă. Cea mai comună formă a acestei identități este astăzi identitatea națională și, prin urmare, statele naționale stabilesc limitele tipice ale culturilor politice. La rândul său, sistemul socio-cultural dă sens unei culturi politice prin simboluri și ritualuri comune (cum ar fi o zi națională a independenței) care reflectă valori comune. Aceasta se poate transforma într-o religie civilă. Valorile în sine pot fi mai ierarhizate sau mai egalitare și vor stabili limitele participării politice, creând astfel o bază pentru legitimitate. Ele sunt transmise prin socializare și modelate prin experiențe istorice comune care formează memoria colectivă sau națională. Intelectualii vor continua să interpreteze cultura politică prin discurs politic în sfera publică. Într-adevăr, cultura politică de elită este mai consecventă decât la nivel de masă.

Elemente

Încrederea este un factor major în cultura politică, deoarece nivelul său determină capacitatea statului de a funcționa.

Postmaterialismul este gradul în care o cultură politică este preocupată de probleme care nu sunt de interes imediat fizic sau material, cum ar fi drepturile omului și ecologismul.

Religia are, de asemenea, un impact asupra culturii politice.

Clasificări

Au fost propuse diferite tipologii de cultură politică.

Almond și Verba

Gabriel Almond și Sidney Verba au prezentat, în Trei culturi civice, trei tipuri pure de cultură politică bazată pe nivel și tip de participare politică și natura atitudinilor oamenilor față de politică:

• Parohial – În cazul în care cetățenii sunt conștienți doar de la distanță de prezența guvernului central și își trăiesc viața suficient de aproape indiferent de deciziile luate de stat, îndepărtate și ignorate de fenomenele politice. Nu au nici cunoștințe, nici interes pentru politică. Acest tip de cultură politică este în general congruent cu o structură politică tradițională.
• Subiect – În cazul în care cetățenii sunt conștienți de administrația centrală și sunt supuși în mare măsură deciziilor sale, cu puține posibilități de disidență. Individul este conștient de politică, de actorii și instituțiile sale. Este orientat afectiv spre politică, totuși este pe partea de „flux descendent” a politicii. În general congruent cu o structură autoritară centralizată.
• Participant – Cetățenii sunt capabili să influențeze guvernul în diverse moduri și sunt afectați de acesta. Individul este orientat către sistemul în ansamblul său, atât la structurile și procesele politice, cât și la cele administrative (atât asupra aspectelor de intrare cât și ale rezultatelor). În general congruent cu o structură politică democratică.

Almond și Verba au scris că aceste tipuri de cultură politică se pot combina pentru a crea cultura civică, care amestecă cele mai bune elemente ale fiecăreia.

Elazar

Daniel J. Elazar a identificat trei tipuri de cultură politică:

• Cultura individualistă – în care politica este o piață între indivizii care doresc să își maximizeze interesul de sine, cu implicare comunitară minimă și opoziție față de guvern, precum și cu un grad ridicat de patronaj.
• Cultura moralistă – prin care guvernul este considerat important și ca o modalitate de a îmbunătăți viața oamenilor.
• Cultura tradiționalistă – Una care urmărește păstrarea status quo-ului sub care elitele au toată puterea și participarea cetățenilor nu este de așteptat.

Huntington

Samuel P. Huntington a clasificat culturile politice în funcție de civilizații pe baza geografiei și istoriei:

• Civilizația occidentală
• Civilizația japoneză
• Civilizația islamică
• Civilizația hindusă
• Civilizația slavo-ortodoxă
• Civilizația latino-americană
• Civilizația chineză
• Civilizația africană