Decepția militară

(Spectru de tipuri de decepții, inclusiv: dezinformarea, ascunderea, camuflajul, demonstrații și simulări.)

Decepția militară (MILDEC) este o încercare a unei unități militare de a câștiga un avantaj în timpul războiului, inducând în eroare factorii de decizie adversari să ia măsuri sau inacțiuni care creează condiții favorabile pentru forța deceptivă. Acest lucru se realizează de obicei prin crearea sau amplificarea unei ”cețe” artificiale de război prin operațiuni psihologice, război informațional, înșelăciune vizuală sau alte metode. Ca formă de dezinformare, se suprapune cu războiul psihologic. Decepția militară este, de asemenea, strâns legată de securitatea operațiunilor (OPSEC), prin aceea că OPSEC încearcă să ascundă adversarului informații critice despre capacitățile, activitățile, limitările și intențiile unei organizații sau să ofere o explicație alternativă plauzibilă pentru detaliile pe care adversarul le poate observa, în timp ce decepția dezvăluie informații false în efortul de a induce în eroare adversarul.

Decepția în război datează din istoria timpurie. Arta războiului, un vechi tratat militar chinezesc, subliniază importanța decepției ca modalitate prin care forțele depășite numeric să învingă adversarii mai mari. Exemple de decepție în război pot fi găsite în Egiptul antic, Grecia și Roma epoca medievală, renaștereași epoca colonială europeană. Decepția a fost folosită în timpul Primului Război Mondial și a câștigat o importanță și mai mare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpurile moderne, armatele mai multor națiuni au evoluat tacticile, tehnicile și procedurile de decepție în doctrină cu drepturi depline.

Multe activități militare standard pot fi considerate deceptive, dar nu și decepții. De exemplu, o unitate se poate muta într-o zonă de adunare pentru a finaliza organizarea și repetiția înainte de o misiune. Este o tactică deceptivă standard de a camufla vehiculele, echipamentele și personalul din zona de adunare cu intenția de a deruta inamicul. Decepția militară este mai complexă decât activitățile simple deceptive, cu o unitate care planifică și efectuează în mod deliberat un efort elaborat care va determina un factor de decizie adversar vizat să întreprindă o acțiune care este în detrimentul adversarului și benefică părții care folosește decepția.

(Basă aeriană falsă și aeronave simulate)

Decepția poate fi realizată fie prin creșterea, fie prin scăderea înțelegerii de către adversar a mediului de operare. Decepția care crește ambiguitatea are scopul de a semăna confuzie în mintea celui care ia deciziile inamicului prin prezentarea mai multor cursuri de acțiune prietenoase posibile. Pentru că adversarul nu știe care este adevărată, reacțiile lui sunt întârziate sau paralizate, ceea ce oferă părții amicale un avantaj. Odată cu scăderea ambiguității decepției, partea prietenoasă intenționează să-l facă pe adversar sigur de cursul acțiunii prietenești – sigur, dar greșit. Ca urmare, adversarul va aloca timp, personal sau resurse, ceea ce permite părții prietenoase să obțină un avantaj.

Decepția Operațiunea Bodyguard din al Doilea Război Mondial poate fi privită ca o decepție care crește ambiguitatea, care în timp a devenit ambiguitate în scădere. Inițial, scopul a fost creșterea confuziei în rândul planificatorilor și conducătorilor germani prin prezentarea posibilităților de invazii aliate în Pas-de-Calais și Normandia în Franța, precum și în Balcani, sudul Franței și Norvegia. În cele din urmă, decepția a sporit certitudinea din partea germană, făcându-i să concluzioneze că zona Calais ar fi adevăratul loc de invazie. Când aliații au atacat Normandia, au făcut-o cu avantajul surprizei.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)