Detectarea browserului (Browser sniffing) este un set de tehnici utilizate în site-uri și aplicații web, în scopul de a determina browserul web utiliuaz de un vizitator, și pentru a servi conținut adecvat browserului. Această practică este uneori folosită pentru a eluda incompatibilitățile între browsere din cauza interpretării greșite a HTML, Cascading Style Sheets (CSS), sau Document Object Model (DOM). În timp ce World Wide Web Consortium menține actualizate versiunile centrale ale unora dintre cele mai importante standarde web sub formă de recomandări, în practică, niciun dezvoltator de software nu a conceput un browser care aderă exact la aceste standarde. Punerea în aplicare a altor standarde și protocoale, cum ar fi SVG și XMLHttpRequest, variază de asemenea. Ca urmare, diferite browsere afișează aceeași pagină în mod diferit, astfel încât browser sniffing a fost dezvoltat pentru a detecta browserul web în scopul de a contribui la asigurarea unei afișşări consistente a conținutului.
Este, de asemenea, utilizat pentru a detecta browserele mobile și să le trimită site-uri web optimizate pentru mobil.
Metode de detecţie
Detectarea pe partea de client
Paginile web pot utiliza limbaje de programare, cum ar fi JavaScript, care sunt interpretate de catre agentul utilizator, cu rezultate trimise la serverul web. De exemplu:
var isIE = window.ActiveXObject ? true : false;
Acest cod este rulat de către computerul client, iar rezultatele sunt utilizate de către un alt cod pentru a face ajustările necesare pe partea de client. În acest exemplu, computerul client este rugat să stabilească dacă browserul poate utiliza o funcție numită ActiveX. Din moment ce această funcție este proprietate a Microsoft, un rezultat pozitiv va indica faptul că clientul poate rula Internet Explorer de la Microsoft. Acest lucru nu mai este un indicator de încredere de la lansarea open-source a codului Microsoft ActiveX, întrucât acesta poate fi utilizat acum de către orice browser.
Metoda standard de detectare a browserului
Serverul web comunică cu clientul folosind un protocol de comunicare cunoscut sub numele de HTTP, sau Hypertext Transfer Protocol, care precizează că clientul trimite informații serverului despre browserul folosit pentru a vizualiza site-ul cu ajutorul unui agent utilizator adecvat.
Detectarea pe partea de server
Tehnici de browser extinse permit urmărirea persistentă a utilizatorului chiar și atunci când utilizatorii încearcă să rămână anonimi.
Probleme și standarde
Multe site-uri folosesc detectarea nrowserului pentru a determina dacă browserul unui vizitator este în măsură să utilizeze anumite caracteristici (cum ar fi Javascript, DHTML, ActiveX, sau Cascading Style Sheet), și va afișa o pagină de eroare în cazul în care un anumit browser, nu poate utiliza o anumită caracteristică. Cu toate acestea, este aproape imposibil să se ţină cont de varietatea extraordinară de browsere disponibile pentru utilizatori. În general, un web designer, folosind browser sniffing pentru a determina ce fel de pagină va prezenta, va testa pentru trei sau patru dintre cele mai populare browsere, și va oferi conținut adaptate la fiecare dintre acestea. În cazul în care un utilizator foloseşte un agent utilizator pentru care nu s-a făcut testul, nu există nicio garanție că o pagină utilizabilă va fi servită; astfel, utilizatorul poate fi obligat fie să schimbe browserul fie să evite afişarea paginii. Consorțiul World Wide Web, care stabilește standarde pentru construirea de pagini web, recomandă ca site-urile web să fie proiectate în conformitate cu standardele sale, și să fie create astfel încât să „pice frumos”, atunci când sunt prezentate unui browser care nu corespunde unui anumit standard.
Traducere din Wikipedia
Lasă un răspuns