Home » Articole » Articole » Sănătate » Eco-anxietatea

Eco-anxietatea

Durere

Cunoscută și sub denumirea de stres ecologic sau anxietate climatică, anxietatea ecologică (eco-anxietatea) a fost definită de Asociația Psihologică Americană în 2017 ca „o frică cronică de moartea mediului”. Au fost făcute studii ample privind anxietatea ecologică încă din aproximativ 2007, iar diferite definiții rămân în uz. Conform unei recenzii din 2020 a lui Pihkala Panu, cealaltă definiție citată pe scară largă este cea a lui Glenn Albrecht, care în 2012 a definit eco-anxietatea ca „sensul generalizat că fundamentele ecologice ale existenței sunt în proces de colaps”. Afecțiunea nu este un diagnostic medical și este privită ca un răspuns rațional la realitatea schimbărilor climatice, totuși cazurile severe pot avea un impact asupra sănătății mintale dacă sunt lăsate fără ameliorare. Eco-anxietatea este o emoție neplăcută, deși poate fi una adaptativă, motivând un comportament util, cum ar fi culegerea de informații relevante. Cu toate acestea, se poate manifesta și ca evitarea conflictelor sau chiar „paralizant”. Unii oameni au raportat că au experimentat atât de multă anxietate și frică cu privire la viitorul schimbărilor climatice, încât aleg să nu aibă copii. Atenția acordată anxietății ecologice a crescut rapid după 2017, și mai ales de la sfârșitul lui 2018, Greta Thunberg a discutat public despre anxietatea ei ecologică. Cu toate acestea, deși noțiunea de anxietate ecologică și anxietatea schimbărilor climatice a câștigat tracțiune, unul dintre subiectele actuale fierbinți din literatura științifică se referă la evaluarea acestora

Prevalența

Sondajele efectuate în 2018 în Statele Unite au constatat că între 21% și 29% dintre americani au declarat că sunt „foarte” îngrijorați de climă, dublul ratei unui studiu similar din 2015. Afecțiunea a devenit deosebit de comună în rândul copiilor și tinerilor – în unele universități, peste 70% dintre studenți s-au descris ca suferă de anxietate ecologică, deși, la începutul lui 2021, modalități validate de a evalua prevalența climei sau a anxietății ecologice nu erau bine stabilite. Un sondaj publicat în septembrie 2021 a interogat 10.000 de tineri din întreaga lume, constatând că aproape 60% erau fie foarte fie extrem de îngrijorați de schimbările climatice. Două treimi au spus că se simt triști, speriați și anxioși, în timp ce aproape 40% au declarat că ezită să aibă copii. Un raport din octombrie 2021 bazat pe sondaje din Marea Britanie a constatat că 78% dintre persoanele chestionate și-au exprimat un anumit grad de anxietate ecologică. Raportul nu a găsit nicio diferență semnificativă în nivelurile de anxietate ecologică în funcție de vârstă sau clasa socială. Totuși, a constatat că femeile (45%) erau mult mai probabil să raporteze niveluri ridicate de anxietate ecologică în comparație cu bărbații (36%).

Tratament și răspuns

Profesorul Craig Chalquist spune că primul pas pentru terapeuți în tratarea anxietății ecologice este să realizeze că un răspuns de teamă la o afecțiune reală nu este patologic. El spune că frica ecologică este un răspuns complet normal, chiar dacă clientul o consideră profund deranjantă. El susține că terapeuții trebuie să ia în serios temerile clienților cu privire la situație și „nu să presupună că acestea sunt o problemă de sănătate mintală disfuncțională sau că o persoană care suferă de anxietate ecologică este oarecum bolnavă”. Cu toate acestea, el recunoaște că teama și anxietatea cu privire la încălzirea globală pot exacerba condițiile de sănătate mintală preexistente. Melissa Pickett, un ecoterapeut care practică în Santa Fe, susține că tratează între patruzeci și optzeci de pacienți eco-anxioși pe lună. Simptomele includ iritabilitate, insomnie, pierderea poftei de mâncare, crize de slăbiciune, atacuri de panică și convulsii. În ceea ce privește tratamentul, Chalquist observă că modelele individualiste de sănătate mintală „nu sunt concepute pentru a face față traumei colective la scară planetară”.

În general, psihoterapeuții spun că atunci când indivizii iau măsuri, fie schimbându-și stilul de viață pentru a reduce emisiile de carbon, fie implicându-se în activismul social, acest lucru reduce nivelul de anxietate, aducând un sentiment de împuternicire personală și sentimente de conexiune cu ceilalți din comunitate. Mulți psihologi subliniază că, pe lângă acțiune, este nevoie de a construi rezistența emoțională pentru a evita epuizarea.

Mai multe organizații psihologice au fost fondate în jurul psihologiei climatice. Cercetătorii au subliniat că este nevoie de o abordare sistemică pentru a oferi diverse resurse pentru oameni în legătură cu impactul asupra sănătății mintale al problemelor ecologice și al schimbărilor climatice. Unele organizații oferă îndrumări bazate pe web pentru a ajuta îngrijitorii să ajute copiii și tinerii în a face față anxietății lor ecologice, de exemplu Colegiul Regal al Psihiatrilor.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *