Schimbările climatice și sărăcia sunt profund legate, deoarece schimbările climatice afectează în mod disproporționat oamenii săraci din comunitățile cu venituri mici și din țările în curs de dezvoltare din întreaga lume. Cei aflați în sărăcie au șanse mai mari de a se confrunta cu efectele negative ale schimbărilor climatice din cauza expunerii crescute și a vulnerabilității.[1] Vulnerabilitatea reprezintă gradul în care un sistem este susceptibil sau incapabil să facă față efectelor adverse ale schimbărilor climatice, inclusiv variabilitatea și extremele climatice.[2]
Schimbările climatice influențează în mare măsură sănătatea, economia și drepturile omului, ceea ce afectează inechitățile de mediu. Al patrulea raport național de evaluare a climei al Panelului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) a constatat că persoanele și comunitățile cu venituri mici sunt mai expuse la pericolele de mediu și la poluare și le este mai greu să se recupereze de impactul schimbărilor climatice.[3] De exemplu, este nevoie de mai mult timp pentru comunitățile cu venituri mici să fie reconstruite după dezastre naturale.[4] Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, țările în curs de dezvoltare includ 99% din victimele cauzate de schimbările climatice.[5]
Schimbările climatice ridică unele probleme de etică climatică, deoarece cele 50 de țări cel mai puțin dezvoltate ale lumii au o contribuție dezechilibrată de 1% la emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, despre care se presupune că sunt atribuite încălzirii globale.[5] Problemele legate de climă și justiția distributivă sunt esențiale pentru opțiunile de politică privind schimbările climatice. Multe dintre instrumentele de politică sunt adesea folosite pentru a rezolva probleme de mediu, cum ar fi analiza cost-beneficiu; totuși, astfel de instrumente, de obicei, se abțin în mod adecvat de la tratarea unor astfel de probleme, deoarece adesea ignoră chestiunile legate de distribuția echitabilă și efectele de mediu asupra drepturilor omului.

(Harta lumii cu procentajul sărăciei. )
Conceptul de „colonizare atmosferică” se referă la observația că 92% din emisiile acumulate de gaze cu efect de seră sunt atribuibile țărilor din nordul global, cuprinzând 19% din populația globală, în timp ce doar 8% din emisii sunt atribuibile țărilor din sudul global care va suporta cele mai grele consecințe ale creșterii temperaturilor globale[6][7]
Un document din 2020 al Băncii Mondiale a estimat că între 32 și 132 de milioane de persoane suplimentare vor fi împinse în sărăcia extremă până în 2030 din cauza schimbărilor climatice.[8]
Legătura cu sărăcia
Ciclul sărăciei exacerbează potențialele efecte negative ale schimbărilor climatice. Acest fenomen este definit atunci când familiile sărace sunt prinse în sărăcie timp de cel puțin trei generații, au acces limitat la resurse și sunt dezavantajate în mijloacele de a întrerupe ciclul.[9] În timp ce în țările bogate, a face față schimbărilor climatice a fost în mare parte o problemă de a face față unor veri mai lungi și mai calde și de a observa schimbările sezoniere; pentru cei aflați în sărăcie, dezastrele legate de vreme, recolta proastă sau chiar îmbolnăvirea unui membru al familiei pot produce șocuri economice paralizante.[10]
Pe lângă aceste șocuri economice, foametea răspândită, seceta și potențialele șocuri umaniste ar putea afecta întreaga națiune. Nivelurile ridicate de sărăcie și nivelurile scăzute de dezvoltare umană limitează capacitatea gospodăriilor sărace de a gestiona riscurile climatice. Având acces limitat la asigurări oficiale, venituri mici și active slabe, gospodăriile sărace trebuie să facă față șocurilor legate de climă în condiții extrem de constrânse.[11]
Relația cu rasismul ecologic
Pe măsură ce clima s-a schimbat progresiv în ultimele câteva decenii, a existat o coliziune între rasismul ecologic și schimbările climatice globale. Suprapunerea acestor două fenomene, susțin mulți, a afectat în mod disproporționat diferite comunități și populații din întreaga lume, din cauza disparităților de statut socio-economic. Acest lucru este evident mai ales în Sudul Global, unde, de exemplu, produsele secundare ale schimbărilor climatice globale, cum ar fi alunecările de teren din ce în ce mai frecvente și severe, rezultate din evenimentele de precipitații mai abundente în Quito, Ecuador, forțează oamenii să facă față și ramificațiilor socio-economice profunde, cum ar fi distrugerea caselor lor sau chiar moartea. Țări precum Ecuador contribuie adesea relativ puțin la schimbările climatice în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, dar au mult mai puține resurse pentru a evita efectele negative localizate ale schimbărilor climatice. Această problemă apare la nivel global, unde națiunile din sudul global suportă povara dezastrelor naturale și a fenomenelor meteorologice extreme, în ciuda faptului că contribuie puțin la amprenta globală de carbon.
În timp ce oamenii care trăiesc în Sudul Global au fost de obicei afectați cel mai mult de efectele schimbărilor climatice, oamenii de culoare din Nordul Global se confruntă, de asemenea, cu situații similare în mai multe zone. Problemele schimbărilor climatice și comunitățile care se află într-o zonă de pericol nu se limitează nici la America de Nord sau Statele Unite. Rasismul de mediu și schimbările climatice coincid unele cu altele. Creșterea mărilor afectează zone sărace, cum ar fi Kivalina, Alaska și Thibodaux, Louisiana, și nenumărate alte locuri din tot globul.
Impactul rasismului de mediu din cauza schimbărilor climatice devin deosebit de evidente în timpul dezastrului climatic. În timpul valului de căldură de la Chicago din 1995, oamenii de știință au analizat efectele rasismului de mediu asupra ratei inegale a mortalității între rase în timpul acestei crize.[12] Impacturile directe ale acestui fenomen pot fi observate prin lipsa avertismentelor adecvate și eșecul utilizării centrelor de răcire preexistente care au dezavantajat grupurile sărace și au cauzat efecte deosebit de devastatoare în zonele cele mai sărace din Chicago. Odată cu creșterea dramatică a numărului de dezastre climatice în ultimii 50 de ani,[13] impactul rasismului ecologic a crescut, și mișcările sociale care cer dreptate ecologică au crescut la rândul lor.
Referințe
- Rayner, S. and E.L. Malone (2001). „Climate Change, Poverty, and Intragernerational Equity: The National Leve”. International Journal of Global Environmental Issues. 1. I (2): 175–202. doi:10.1504/IJGENVI.2001.000977.
- Smit, B, I. Burton, R.J.T. Klein, and R. Street (1999). „The Science of Adaption: A framework for Assessment”. Mitigation and Adaption Stretegies for Global Change. 4 (3/4): 199–213. doi:10.1023/A:1009652531101. S2CID 17970320.
- „Fourth National Climate Assessment”. Intergovernmental Panel on Climate Change. Archived from the original on 27 October 2019.
- Chappell, Carmin (2018-11-26). „Climate change in the US will hurt poor people the most, according to a bombshell federal report”. CNBC. Archived from the original on 31 October 2019. Retrieved 2019-10-31.
- „Human Development Report 2007/2008: The 21st Century Climate Challenge” (PDF). United Nations Development Programme. Retrieved October 23, 2010.
- Hickel, Jason (September 1, 2020). „Quantifying national responsibility for climate breakdown: an equality-based attribution approach for carbon dioxide emissions in excess of the planetary boundary”.
- Hickel, Jason (2020). Less is more: how degrowth will save the world. ISBN 978-1785152498.
- „Revised Estimates of the Impact of Climate Change on Extreme Poverty by 2030” (PDF). September 2020.
- Marger (2008). Social Inequality: Patterns and Processes, 4th edition. McGraw Hill publishing. ISBN 978-0-07-352815-1.
- United Nations Development Programme. 2006. „Human Development Report: Beyond Scarcity: Power, Poverty, and the Global Water Crisis.” New York: Palgrave Macmillan, 2006. (pp. 25–199).
- IPCC. 2001. Impacts, Adaptation and Vulnerability, Contribution of Working Group II of the Intergovernmental Panel on Climate Change to the Third Assessment Report of the IPCC. Online at www.ipcc.ch (Accessed October 23, 2010)
- Eric., Klinenberg (30 April 2016). Climate Change and the Future of Cities : mitigation, adaptation, and social change on an urban planet. ISBN 978-0-8223-6842-7. OCLC 1248685697.
- „Climate change: Big increase in weather disasters over the past five decades”. BBC News. 2021-09-01. Retrieved 2021-11-30.
(Traducere și adaptare din Wikipedia)
Lasă un răspuns