Schimbările climatice prin prisma analizei înregistrărilor de temperatură

Înregistrarea instrumentală a temperaturii suprafeței

(În ultimele decenii, noile înregistrări de temperatură ridicată au depășit substanțial noile înregistrări de temperatură scăzută pe o porțiune în creștere a suprafeței Pământului.[126])

Au existat încercări de a iniția controverse publice cu privire la acuratețea înregistrării instrumentale de temperatură pe baza efectului de insulă de căldură urbană, a calității rețelei de stații de suprafață și a afirmațiilor că au existat ajustări nejustificate la înregistrarea temperaturii.[127] [128]

Stațiile meteo care sunt folosite pentru a calcula înregistrările globale de temperatură nu sunt distribuite uniform pe planetă, iar distribuția lor s-a schimbat în timp. Au existat un număr mic de stații meteo în anii 1850, iar numărul nu a atins actualul 3000+ până în perioada 1951-1990[129]

Al treilea raport de evaluare (TAR) al IPCC din 2001 a recunoscut că insula de căldură urbană este un efect local important, dar a citat analize ale datelor istorice care indică faptul că efectul insulei de căldură urbană asupra tendinței temperaturii globale nu a fost mai mare de 0,05 °C grade până în 1990.[130] Peterson (2003) nu a găsit nicio diferență între încălzirea observată în zonele urbane și rurale.[131]

Parker (2006) a constatat că nu există nicio diferență de încălzire între nopțile calme și cele cu vânt. Deoarece efectul de insulă de căldură urbană este cel mai puternic pentru nopțile calme și este slab sau absent în nopțile cu vânt, acest lucru a fost luat ca dovadă că tendințele temperaturii globale nu sunt contaminate semnificativ de efectele urbane.[132] Pielke și Matsui au publicat o lucrare în care nu sunt de acord cu concluziile lui Parker.[133]

În 2005, Roger A. Pielke și Stephen McIntyre au criticat recordul de temperatură instrumental din SUA și ajustările la acesta, iar Pielke și alții au criticat amplasarea de proastă calitate a unui număr de stații meteorologice din Statele Unite.[134][135] În 2007, Anthony Watts a început un efort voluntar pentru a documenta fotografic calitatea amplasării acestor stații.[136] Journal of Geophysical Research – Atmospheres a publicat ulterior un studiu al lui Menne et al. care a examinat înregistrarea stațiilor selectate de Watts Surfacestations.org și a constatat că, dacă este ceva, stațiile prost amplasate au arătat o ușoară părtinire rece, mai degrabă decât părtinirea caldă pe care Watts o anticipase.[137][138]

Grupul Berkeley Earth Surface Temperature a efectuat o evaluare independentă a înregistrărilor temperaturii terenului, care a examinat problemele ridicate de sceptici, cum ar fi efectul de insulă de căldură urbană, calitatea slabă a stației și riscul de părtinire a selecției datelor. Rezultatele preliminare, făcute publice în octombrie 2011, au constatat că acești factori nu au influențat rezultatele obținute de NOAA, Centrul Hadley împreună cu Unitatea de Cercetare Climatică (HadCRUT) și GISS al NASA în studiile anterioare. Grupul a confirmat, de asemenea, că în ultimii 50 de ani suprafața pământului s-a încălzit cu 0,911 °C, iar rezultatele lor s-au potrivit îndeaproape cu cele obținute din aceste studii anterioare. Cele patru lucrări pe care le-au produs au fost trimise spre evaluare inter pares.[139][140][141][142]

(Variații de temperatură în timpul epocii geologice actuale. )

Temperatura troposferică

Modelele generale de circulație și considerațiile fizice de bază prevăd că la tropice temperatura troposferei ar trebui să crească mai rapid decât temperatura suprafeței. Un raport din 2006 al Programului de Știință al Schimbărilor Climatice din SUA a remarcat că modelele și observațiile au convenit asupra acestei amplificari pentru scalele de timp lunare și interanuale, dar nu și pentru scările de timp decenale în majoritatea seturilor de date observate. Tehnicile îmbunătățite de măsurare și analiză au reconciliat această discrepanță: temperaturile corectate ale geamandurii și ale suprafeței satelitului sunt puțin mai scăzute, iar măsurătorile corectate prin satelit și radiosonde ale troposferei tropicale sunt puțin mai calde.[143] Măsurătorile de temperatură prin satelit arată că temperaturile troposferice cresc cu „rate similare cu cele ale temperaturii de suprafață”, conducând IPCC la concluzia că această discrepanță este reconciliată.[144]

Antarctica se răcește

(Stratul superficial al Antarcticii (milimetrul aproximativ superior al pământului, mării, zăpezii sau gheții) cu tendințe de temperatură între 1981 și 2007, pe baza observațiilor termice în infraroșu făcute de o serie de senzori sateliti NOAA; rețineți că acestea nu reflectă neapărat tendințele temperaturii aerului. )

A existat o dispută publică cu privire la aparenta contradicție în comportamentul observat al Antarcticii, spre deosebire de creșterea globală a temperaturilor măsurată în altă parte a lumii. Aceasta a devenit parte a dezbaterii publice în controversa privind încălzirea globală, în special între grupurile de advocacy ale ambelor părți în arena publică, precum și media populară.[145][146][147][148][149][150] [151][152]

Spre deosebire de presa populară, nu există dovezi ale unei controverse corespunzătoare în comunitatea științifică. Observațiile arată fără ambiguitate că Peninsula Antarctică se încălzește. Tendințele din alte părți arată atât încălzire, cât și răcire, dar sunt mai mici și depind de sezon și de intervalul de timp în care este calculată tendința.[153] Un studiu lansat în 2009, a combinat datele istorice ale stațiilor meteo cu măsurătorile prin satelit pentru a deduce temperaturile trecute în regiuni mari ale continentului, iar aceste temperaturi indică o tendință generală de încălzire. Unul dintre autorii lucrării a declarat: „Acum vedem că încălzirea are loc pe toate cele șapte continente ale pământului, în conformitate cu ceea ce modelele prevăd ca răspuns la gazele cu efect de seră.”[154] Conform lucrării din 2011 a lui Ding și colab.,” Sectorul Pacific al Antarcticii, incluzând atât Peninsula Antarctică, cât și Antarctica de Vest continentală, a cunoscut o încălzire substanțială în ultimii 30 de ani.”[155][156]

Această controversă a început odată cu interpretarea greșită a rezultatelor unei lucrări din 2002 a lui Doran și colab.,[157][158] care a constatat că „Deși rapoartele anterioare sugerează o ușoară încălzire continentală recentă, analiza noastră spațială a datelor meteorologice antarctice demonstrează o răcire netă pe Continentul antarctic între 1966 și 2000, în special în timpul verii și toamnei.”[157] Ulterior, controversa a fost popularizată de romanul de ficțiune al lui Michael Crichton din 2004, Starea de teamă,[159] care a susținut scepticismul în încălzirea globală.[160][161] Acest roman are un complot docudramă bazat pe ideea că în spatele activismului pentru încălzirea globală există o conspirație deliberat alarmistă. Unul dintre personaje susține că „datele arată că o zonă relativ mică numită Peninsula Antarctică se topește și distruge aisbergurile uriașe… dar continentul în ansamblu devine din ce în ce mai rece, iar gheața devine mai groasă”. Ca bază pentru această întorsătură a intrigii, Crichton a citat articolul științific revizuit de colegi de Doran și colab.[157] Peter Doran, autorul principal al lucrării citate de Crichton, a declarat „… rezultatele noastre au fost folosite greșit ca „dovadă” împotriva încălzirii globale de către Crichton în romanul său „Starea de teamă”… „Studiul nostru a constatat că 58% din Antarctica s-a răcit între 1966 și 2000. Dar în acea perioadă, restul continentului se încălzea. Și modelele climatice create de când lucrarea noastră a fost publicată au sugerat o legătură între lipsa unei încălziri semnificative în Antarctica și gaura de ozon de pe acel continent.”[162]

Referințe

126. „Mean Monthly Temperature Records Across the Globe / July 2021 Global Land and Ocean”. NCDC.NOAA.gov. National Climatic Data Center (NCDC) of the National Oceanographic and Atmospheric Administration (NOAA). August 2021. Archived from the original on 2 September 2021.
127. EPA, OAR, OAP, CCD, US. „Endangerment and Cause or Contribute Findings for Greenhouse Gases under the Clean Air Act – EPA’s Denial of Petitions for Reconsideration, Volume 1: Climate Science and Data Issues Raised by Petitioners”. www.epa.gov. Retrieved 2 February 2017.
128. „EPA’s Denial of the Petitions To Reconsider the Endangerment and Cause or Contribute Findings for Greenhouse Gases Under Section 202(a) of the Clean Air Act”. Federal Register. 13 August 2010. Retrieved 2 February 2017.
129. „Temperature data (HadCRUT, CRUTEM,, HadCRUT5, CRUTEM5) Climatic Research Unit global temperature”.
130. Folland; et al. „Chapter 2: Observed Climate Variability and Change”. Climate Change 2001: Working Group I: The Scientific Basis. Sec. 2.2 How Much is the World Warming?. Archived from the original on 6 October 2014., in IPCC TAR WG1 2001.
131. Peterson, Thomas C. (2003). „Assessment of urban versus rural in situ surface temperatures in the contiguous United States: no difference found”. Journal of Climate (Submitted manuscript). 16 (18): 2941–59. Bibcode:2003JCli…16.2941P. doi:10.1175/1520-0442(2003)016<2941:AOUVRI>2.0.CO;2. ISSN 1520-0442.
132. David, Parker (2006). „A demonstration that large-scale warming is not urban”. Journal of Climate. 19 (12): 2882–95. Bibcode:2006JCli…19.2882P. CiteSeerX 10.1.1.543.2675. doi:10.1175/JCLI3730.1.
133. Pielke Sr., R.A.; T. Matsui (2005). „Should light wind and windy nights have the same temperature trends at individual levels even if the boundary layer averaged heat content change is the same?” (PDF). Geophysical Research Letters. 32 (21): L21813. Bibcode:2005GeoRL..3221813P. doi:10.1029/2005GL024407. Archived from the original (PDF) on 10 September 2008.
134. Davey, Christopher A.; Pielke Sr., Roger A. (2005). „Microclimate Exposures of Surface-Based Weather Stations: Implications For The Assessment of Long-Term Temperature Trends” (PDF). Bulletin of the American Meteorological Society. 86 (4): 497–504. Bibcode:2005BAMS…86..497D. doi:10.1175/BAMS-86-4-497. Archived from the original (PDF) on 10 September 2008.
135. Mahmood, Rezaul; Stuart A. Foster; David Logan (2006). „The GeoProfile metadata, exposure of instruments, and measurement bias in climatic record revisited”. International Journal of Climatology. 26 (8): 1091–1124. Bibcode:2006IJCli..26.1091M. doi:10.1002/joc.1298.
136. „Fiddler On The Roof”. Investor’s Business Daily. 22 June 2007. Archived from the original on 15 August 2007.
137. Menne, Matthew J.; Claude N. Williams, Jr.; Michael A. Palecki (2010). „On the reliability of the U.S. surface temperature record” (PDF). Journal of Geophysical Research. 115 (D11): D11108. Bibcode:2010JGRD..11511108M. doi:10.1029/2009JD013094.În rezumat, nu găsim nicio dovadă că tendințele temperaturii medii CONUS sunt umflate din cauza amplasării proaste a stației… Motivul pentru care expunerea stației nu joacă un rol evident în tendințele temperaturii merită probabil investigații suplimentare.
138. Cook, John (27 January 2010). „Climate sceptics distract us from the scientific realities of global warming”. The Guardian. London. Retrieved 5 February 2010.
139. Jeff Tollefson (20 October 2011). „Different method, same result: global warming is real”. Nature News. doi:10.1038/news.2011.607. Archived from the original on 14 January 2012. Retrieved 22 October 2011.
140. „Cooling the Warming Debate: Major New Analysis Confirms That Global Warming Is Real”. Science Daily. 21 October 2011. Retrieved 22 October 2011.
141. Ian Sample (20 October 2011). „Global warming study finds no grounds for climate sceptics’ concerns”. The Guardian. London. Retrieved 22 October 2011.
142. „Climate change: The heat is on”. The Economist. 22 October 2011. Retrieved 22 October 2011.
143. Santer, B. D.; Thorne, P. W.; Haimberger, L.; K. E. Taylor; T. M. L. Wigley; J. R. Lanzante; S. Solomon; M. Free; P. J. Gleckler; P. D. Jones; T. R. Karl; S. A. Klein; C. Mears; D. Nychka; G. A. Schmidt; S. C. Sherwood; F. J. Wentz (2008). „Consistency of modelled and observed temperature trends in the tropical troposphere” (PDF). International Journal of Climatology. 28 (13): 1703–22. Bibcode:2008IJCli..28.1703S. doi:10.1002/joc.1756.
144. IPCC. „Summary for Policymakers”. Climate Change 2007: The Physical Science Basis. Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Direct Observations of Recent Climate Change., in IPCC AR4 WG1 2007.
145. Davidson, Keay (4 February 2002). „Media goofed on Antarctic data / Global warming interpretation irks scientists”. San Francisco Chronicle. Retrieved 13 April 2013.
146. Peter N. Spotts (18 January 2002). „Guess what? Antarctica’s getting colder, not warmer”. The Christian Science Monitor. Retrieved 13 April 2013.
147. Chang, Kenneth (3 May 2002). „Ozone Hole Is Now Seen as a Cause for Antarctic Cooling”. The New York Times. Retrieved 13 April 2013.
148. „America Reacts To Speech Debunking Media Global Warming Alarmism”. U.S. Senate Committee on Environment and Public Works. 28 September 2006. Archived from the original on 5 March 2013. Retrieved 13 April 2013.
149. Bijal P. Trivedi (25 January 2002). „Antarctica Gives Mixed Signals on Warming”. National Geographic. Retrieved 13 April 2013.
150. Derbyshire, David (14 January 2002). „Antarctic cools in warmer world”. The Daily Telegraph. London. Archived from the original on 2 June 2014. Retrieved 13 April 2013.
151. „Scientific winds blow hot and cold in Antarctica”. CNN. 25 January 2002. Archived from the original on 9 June 2012. Retrieved 13 April 2013.
152. Chang, Kenneth (2 April 2002). „The Melting (Freezing) of Antarctica; Deciphering Contradictory Climate Patterns Is Largely a Matter of Ice”. The New York Times. Retrieved 13 April 2013.
153. Chapman WL, Walsh JE (2007). „A Synthesis of Antarctic Temperatures”. Journal of Climate. 20 (16): 4096–4117. Bibcode:2007JCli…20.4096C. doi:10.1175/JCLI4236.1.
154. Kenneth Chang (21 January 2009). „Warming in Antarctica Looks Certain”. The New York Times. Archived from the original on 13 November 2014. Retrieved 13 April 2013.
155. Ding, Qinghua; Eric J. Steig; David S. Battisti; Marcel Küttel (10 April 2011). „Winter warming in West Antarctica caused by central tropical Pacific warming”. Nature Geoscience. 4 (6): 398–403. Bibcode:2011NatGe…4..398D. CiteSeerX 10.1.1.459.8689. doi:10.1038/ngeo1129.
156. „Antarctic cooling pushing life closer to the edge”. USA Today. 16 January 2002. Retrieved 13 April 2013.
157. Doran PT; Priscu JC; Lyons WB; et al. (January 2002). „Antarctic climate cooling and terrestrial ecosystem response” (PDF). Nature. 415 (6871): 517–20. doi:10.1038/nature710. PMID 11793010. S2CID 387284. Archived from the original (PDF) on 11 December 2004.
158. Doran; et al. (13 January 2002). „Antarctic climate cooling and terrestrial ecosystem response” (PDF). Nature. University of Illinois at Chicago. 415 (6871): 517–20. doi:10.1038/nature710. PMID 11793010. S2CID 387284. Archived from the original (PDF) on 12 July 2012. Retrieved 13 April 2013. PDF version: advance online publication Letters to Science (archived original)
159. Crichton, Michael (2004). State of Fear. New York: HarperCollins. p. 109. ISBN 978-0-06-621413-9. First Edition
160. Michael Crichton (25 January 2005). „The Case for Skepticism in Global Warming” (PDF). Michael Crichton The official site. Archived from the original (PDF) on 27 February 2014. Retrieved 13 April 2013. Speech at the National Press Club, Washington, D.C. (restored from archived copy)
161. Michael Crichton (28 September 2005). „Statement of Michael Crichton, M.D. – The Role of Science in Environmental Policy-Making”. U.S. Senate Committee on Environment and Public Works. Archived from the original on 12 January 2013. Retrieved 13 April 2013. Testimony before the Committee on Environment and Public Works, Washington, D.C.
162. Peter Doran (27 July 2006). „Cold, Hard Facts”. The New York Times. Retrieved 13 August 2013.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)