Sursa: S. Esbjörn-Hargens, ‘‘An ontology of climate change,’’ J. Integral Theory Pract., vol. 5, no. 1, pp. 143–174, 2010 (Rezumat)
Articolul lui Sean Esbjörn-Hargens, An Ontology of Climate Change: Integral Pluralism and the Enactment of Multiple Objects, propune o reinterpretare filosofică a schimbării climatice, dincolo de opoziția simplificatoare dintre „este reală” și „nu este reală”. Autorul susține că schimbarea climatică este reală, dar nu în sensul obișnuit al unui obiect unic, stabil și complet exterior observatorilor. Ea trebuie înțeleasă mai curând ca un „obiect multiplu”, produs și evidențiat printr-o mare varietate de metode, discipline, practici sociale și cadre interpretative. Nicio metodă singulară nu poate surprinde schimbarea climatică în întregimea ei, deoarece fenomenul are dimensiuni științifice, culturale, politice, psihologice, economice și morale care se suprapun, dar nu coincid perfect.
Teza centrală este că schimbarea climatică nu este doar un fapt fizic măsurabil prin temperaturi, precipitații, topirea ghețarilor sau creșterea nivelului mărilor, deși toate acestea sunt aspecte esențiale ale ei. Ea este și un obiect hibrid, alcătuit din observații științifice de tip obiectiv, dar și din semnificații culturale, reacții psihologice, interpretări politice și experiențe personale. Din acest motiv, autorul o numește un „obiect integral”, care combină dimensiuni de persoana întâi, a doua și a treia: experiențe individuale, semnificații împărtășite social și date obiective. A vorbi despre schimbarea climatică ca despre un singur obiect poate avea o utilitate politică sau psihologică, fiind mai ușor de mobilizat publicul în jurul unei teme comune, dar această reducere ascunde complexitatea reală a fenomenului.
Pentru a-și construi argumentul, Esbjörn-Hargens introduce noțiunea de pluralism ontologic. Un obiect nu există întotdeauna în același fel, independent de modul în care este abordat. Exemplul simplu al unei sticle goale arată că același obiect poate fi „activat” diferit: ca instrument muzical, ca vază sau ca obiect returnabil contra unei sume de bani. Nu este vorba doar despre perspective diferite asupra aceluiași lucru, ci despre practici diferite care dau naștere unor realități parțial distincte. Aplicată schimbării climatice, această idee sugerează că metodele de cercetare și acțiune nu doar descriu fenomenul, ci participă la constituirea modului în care acesta devine vizibil și relevant.
Autorul dezvoltă apoi cadrul numit „Pluralism Integral”, structurat în jurul relației dintre „cine” observă, „cum” observă și „ce” este observat. „Cine” se referă la poziția epistemologică a observatorului, adică la perspectiva, disciplina, valorile și nivelul de înțelegere din care acesta privește problema. „Cum” se referă la metoda folosită: măsurători climatologice, interviuri, modele computerizate, analize politice, observații ecologice sau cercetări psihologice. „Ce” desemnează obiectul rezultat prin această interacțiune dintre observator și metodă. Astfel, epistemologia, metodologia și ontologia nu sunt separate, ci formează împreună realitățile prin care schimbarea climatică este cunoscută și tratată.
Tabelul din articol ilustrează această multiplicitate prin numeroase exemple. Climatologul poate vedea schimbarea climatică prin compararea inelelor copacilor și prin cicluri de secetă pe termen lung; meteorologul, prin înregistrări ale precipitațiilor; oceanograful, prin încălzirea curenților oceanici; etnograful, prin relatările comunităților locale; psihanalistul, prin eco-anxietatea indivizilor; economistul comportamental, prin efectele contoarelor inteligente asupra consumului; activistul politic, prin numărul de arestări la proteste; iar fermierul kenyan, prin recolta dificilă a unui anumit an. Toți se referă, într-un sens larg, la schimbarea climatică, dar nu vorbesc despre exact același obiect. Fiecare metodă aduce în prim-plan o dimensiune diferită, iar aceste dimensiuni se intersectează fără a se reduce una la alta.
Concluzia articolului este că schimbarea climatică trebuie înțeleasă ca „mai mult decât una, dar mai puțin decât multe”: nu este un simplu construct relativist, dar nici un obiect unic, complet independent de practicile prin care este cunoscut. Această abordare are și consecințe practice importante. Dacă tratăm schimbarea climatică drept un obiect simplu, riscăm să căutăm o singură soluție universală, o „rețetă magică” valabilă peste tot. Dacă o înțelegem ca obiect multiplu, atunci devine mai clar de ce sunt necesare răspunsuri diferențiate: politici publice, educație, schimbări tehnologice, intervenții culturale, transformări comportamentale și strategii locale adaptate. Pentru Esbjörn-Hargens, recunoașterea multiplicității nu duce la fragmentare, ci la o înțelegere mai realistă și mai responsabilă a unei probleme globale extrem de complexe.
Schimbări climatice – Încălzirea globală
Descoperă impactul schimbărilor climatice și al încălzirii globale!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2
Descoperă universul fizicii printr-o perspectivă fenomenologică captivantă!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1
O explorare cuprinzătoare a fizicii, combinând perspective teoretice cu fenomene din lumea reală.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns