Efectele cafelei asupra sănătăţii

Efectele cafeinei din cafea asupra sănătăţii au fost studiate extensiv. Efecte secundare pe termen scurt, cum ar fi durerile de cap, greaţa, şi anxietatea, s-au dovedit ca simptome ale consumului de cofeină uşoară. Cafeina inhibă competitiv diferiţi receptori de adenozină şi proteinele lor G asociate făcând o persoană să se simtă în alertă. Un stimulent uşor al sistemului nervos central, cafeina stimulează, de asemenea muşchiul cardiac, relaxează musculatura netedă, creşte secreţiile gastrice, şi produce diureza.

Efectele pozitive

• Doze mici de cafeină cauzează vigilenţă crescută şi scade oboseala.
• Cafeina creşte rata metabolică.
• Cafeina nu se îmbunătăţeşte memoria şi funcţia cognitivă, spre deosebire de acetilcolină, care este asociată cu o atenţie, concentrare, învăţare şi memorie sporite.

Efectele negative

• Cafeina poate creşte tensiunea arterială la consumatorii neobişnuiţi cu ea. Tensiunea arterială este asociată cu o creştere a accidentelor vasculare cerebrale şi boli vasculare cerebrale care, la rândul lor, cresc riscul de demenţă multi-infarct.
• Cafeina poate reduce controlul mişcărilor motorii fine (de exemplu, poate produce tremuratul mâinilor).
• Cafeina poate creşte secreţia de cortizol, este dezvoltată o oarecare toleranţă.
• Cafeina poate contribui la creşterea insomniei şi latenţa somnului.
• Cafeina nu este adictivă.
• Cafeina poate produce dependenţă.
• Consumul ridicat de cafeină accelerează pierderea de masă osoasă la nivelul coloanei vertebrale la femeile în vârstă aflate la menopauză.

Proprietăţi chimice

 (Cafeina este un antagonist al adenozinei.)

Cafeina este o metilxantină cu similaritate în structura moleculară a adenozinei nucleotide. Metilxantinele, uneori cunoscute ca xantine, au un inel heterociclic cu azot inclus în structura inelului; ele sunt derivate din aminoacizi, sunt de natură bazică şi pot forma, în general, săruri solubile în apă. Cafeina blochează acţiunea adenozinei, acţionând ca un inhibitor competitiv pentru receptorul de adenozină A1 şi A2a. În absorbţia iniţială de cafeină care apare în 15 minute, momentul de vârf de absorbţie a cofeinei este estimat după 45 de minute. Deşi diferită în multe studii, înjumătăţirea cafeinei s-a dovedit a se întâmpla la cca 5,2-6,8 ore pentru adulţi. Cu toate acestea, rata metabolică de absorbţie a cafeinei diferă în funcţie de fiecare specie.

Toxicitatea şi intoxicaţia

Toxicitatea cafeinei se poate prezenta ca un spectru de simptome clinice. Cele mai multe dintre acestea au originea în sistemul nervos şi circulator central şi pot apare după ingestia a 1 g sau mai mult de cafeină. Poate fi observată uşor evoluţia insomniei, dispneei şi emoţiei către delir. Pot fi prezente tulburări senzoriale, diureza, tahicardie, extrasistole, respiraţii ridicate, precum şi vărsături induse de iritaţia gastrică puternică. Victime ale otrăvirii cu cofeină sunt rare, deoarece pot apărea iritaţia gastrică şi vărsăturile care se dezvolta înainte de absorbţia valorilor toxice. În mod normal cafeina este absorbită rapid şi complet din tractul gastro-intestinal cu distribuţie în diverse ţesuturi în proporţie depinzând aproximativ de conţinutul lor de apă. Convulsiile rezultă din efectul stimulativ central, cu deces cauzat de insuficienţa respiratorie. Au fost raportate hiperglicemie şi cetonuria asociate cu toxicitate datorată cafeinei. Aceste constatări din urmă pot fi atribuite unei reacţii de stres sau capacităţii xantinei de a imita efectele metabolice ale catecolaminelor, inclusiv lipoliza, glicogenoliza şi gluconeogeneza. O supradoză acută de cafeină, de obicei, în exces de aproximativ 300 de miligrame, în funcţie de greutatea corporală şi de nivelul de toleranţă la cofeină, poate duce la o stare a sistemului nervos central de supra-stimulare numită intoxicaţie cu cafeină, sau colocvial „bâţâielile cofeinei”. Doza letală medie (DL50) administrată pe cale orală, este 192 de miligrame pe kilogram la şobolani. DL50 de cafeină la om depinde de greutate şi sensibilitatea individuală, şi este estimată la circa 150-200 miligrame pe kilogram de masă corporală, aproximativ 80 la 100 ceşti de cafea pentru un adult mediu băute într-un interval de timp limitat, care este dependent de perioada biologică.