Estimarea
Estimarea este una dintre tehnicile statistice inferențiale de bază. Ideea este simplă; colectați date dintr-un eșantion și prelucrați-le într-un fel care să dea o bună deducție a ceva despre populație. Există două tipuri de estimări: estimări punctuale și intervale. Pentru a face o estimare punctuală, pur și simplu găsiți singurul număr pe care credeți că este cea mai bună ghicire a caracteristicii populației. După cum vă puteți imagina, rareori veți fi exact corecți, dar dacă vă faceți estimarea corect, rareori vă veți înșela foarte mult. Modul de a face corect aceste estimări este o parte importantă a statisticilor.
Pentru a face o estimare a intervalului, definiți un interval în care credeți că se află caracteristica populației. În general, cu cât intervalul este mai mare, cu atât ești mai încrezător că conține caracteristica populației. La o extremă, aveți încredere deplină că media unei populații se află între – ∞ și + ∞, dar că informațiile au o valoare mică. La cealaltă extremă, deși vă puteți simți confortabil că media populației are o valoare apropiată de cea ghicită printr-o estimare punctuală efectuată corect, aproape că nu aveți încredere („zero plus” pentru statistici) că media populației este exact egală cu estimarea. Există un compromis între lățimea intervalului și încrederea că acesta conține media populației. Cum să găsești un interval îngust cu un nivel acceptabil de încredere este o altă abilitate învățată atunci când înveți statistici.
Testarea ipotezei
Celălalt tip de inferență este testarea ipotezelor. Deși testarea ipotezelor și estimarea intervalului utilizează matematici similare, ele fac inferențe destul de diferite despre populație. Estimarea nu face nicio declarație prealabilă despre populație; este concepută pentru a face o presupunere educată despre o populație despre care nu știi nimic. Testarea ipotezelor testează pentru a vedea dacă populația are o anumită caracteristică – să spunem o anumită medie. Acest lucru funcționează folosind cunoștințele statisticienilor cu privire la modul în care probele luate din populații cu anumite caracteristici ar putea arăta pentru a vedea dacă eșantionul pe care îl aveți este probabil provenit dintr-o astfel de populație.
Un exemplu simplu este probabil cel mai bun mod de a ajunge la acest lucru. Statisticienii știu că dacă media unui număr mare de eșantioane de aceeași dimensiune luate de la aceeași populație este mediată împreună, media acestor eșantioane este egală cu media populației inițiale și că majoritatea acestor eșantioane vor fi destul de apropiate de media populației. Dacă aveți un eșantion despre care bănuiți că provine dintr-o anumită populație, puteți testa ipoteza că media populației este egală cu un anumit număr, m, văzând dacă eșantionul dvs. are o medie apropiată de m sau nu. Dacă eșantionul dvs. are o medie apropiată de m, puteți spune confortabil că eșantionul dvs. este probabil unul dintre eșantioanele dintr-o populație cu o medie de m.
Sursa: Mohammad Mahbobi and Thomas K. Tiemann, Introductory Business Statistics with Interactive Spreadsheets – 1st Canadian Edition, © 2015 Mohammad Mahbobi, licența CC BY 4.0
© 2021 MultiMedia Publishing, Statistica pentru afaceri. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns